Din inima unui bărbat

Femeia e asemeni vioarei. Dacă nu știi să cânți - scârțâie! Profunzimea sufletului are să devină profunzimea notelor muzicale. Și, o fi văzând cineva un violonist talentat, care să nu cunoască dedesubturile suferinței? Bărbatule, dacă n-ai simțit adevărata suferință sufletească, caut-o! Călește-ți soarta cu încercările vieții și luptă pentru visele tale! Să fii singuratic până în măduva oaselor, încât vocea iubitei tale să izvorască din lumina stelelor. Să-i sorbi respirația până vei simți plăcerea somnului de dimineață. Sau, renunță! A zis cineva că ești obligat să iubești? La fel de bine ai putea să te iubești pe tine, până vei simți că amețești de ecoul orgoliului. Ia zi-mi! Îți place să te simți în pielea păianjenului care își capturează jertfele? Sigur că-ți place! Să ai o plasă plină de muște, până vei simți vibrația și zbuciumul fiecăreia din ele. Dar să nu uiți că ești departe de a gusta din adevărata plăcere a vieții. Te amăgești cu nimicuri pe care le consideri produsul raț

Mă beau din ceașca de cafea. Sunt amar și miroase a bărbat natural de la mine. Nu mi-e străină senzația de mâini murdare de la unsoarea din motorul motocicletei și cu atât mai mult mă complac în timp ce accelerez viteza la maxim. Știu ce înseamnă bătaie și proces de judecată. Am avut marele noroc să fiu iubit de fete pe care mulți și-ar fi dorit să le admire măcar de departe și mă usuc pe zi ce trece. Sunt cancerul propriei gândiri. Mi-am depășit felul meu de a fi până în momentul în care am ajuns să fiu regele monotoniei. De ce? De ce să-mi atribui un rol care nu mă reprezintă? De ce mă las modelat de societate? De ce îmi mușc buzele și nu încerc a lupta cu mine însumi? De ce am devenit sclavul plăcerilor? Pe naiba! Nu-i nicio plăcere. E doar ambalajul și arta de a mă minți. Ce vreau să spun prin toate astea? Cine citește ceea ce scriu? Cine își pierde timpul printre aceste rânduri? Tu, cititorule! Rătăcești precum rătăcesc și eu. Scuipă-mă și caută-ți de treabă. Degeaba aștepți ajut

Spunea Octavian Paler că ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. Oare să aibă dreptate? Și cum e să trăiești la timp? Ce-o fi timpul și prin ce se definește faptul că trăim? A trăi la timp însemnă să iei de la viață tot ce e benefic și ca o pisicuță să treci peste obstacole. Timpul o fi însemnând durata a ceva ce se întâmplă în mod repetat. Am douăzeci și trei de ani, deoarece de douăzeci și trei de ori s-a întâmplat să admir căderea fulgilor, după o oarecare perioadă de timp de căldură. Timpul e întâi de toate o schimbare de la o stare la alta sau o schimbare de la o totalitate de stări la altă totalitate de stări. Totalitatea de stări ale verii este definită prin temperaturile ridicate. Totalitatea de stări ale iernii este definită prin temperaturi joase. A nu trăi la timp ar însemna să umblăm pe timp de vară în cojoc și pe timp de iarnă să ne bronzăm sub troienele iernii. A rămas să înțelegem ce înseamnă a trăi. A trăi înseamnă a permite inimii să bată în ritm de libe

Am un singur răspuns. O femeie poate iubi doar așteptările. Și nu e în firea mea să fug de prezența ei pentru a o înnebuni. Prefer să fiu respectat. Să iubesc și-apoi să simt că mă iubește prin ecoul iubirii mele. Să depășesc măsura așteptărilor ei și în asemenea mod să depășesc și felul meu de a fi. Femeia e calea spre infinit. Ea - infinitul sensibilității. Eu - infinitul puterii. Sensibilitatea oferă cunoaștere. Puterea oferă protecție. Și-o mai fi ceva. Femeia nu trebuie iubită într-un mod obsesiv, ci într-un mod care să amplifice senzația de libertate. Totuși, de ce femeia iubește doar așteptările? Deoarece în privirea ei licăresc lumini din universul creației. E în firea ei să aștepte, fiindcă s-a născut să dea continuitate vieții. Iar viața nu se rezumă la tot ce se mișcă, ci caută a se complace în oglinda propriei mișcări.

O fată cuminte este o fată care nu știe nimic. Pe când, bărbatul cu minte este acela care știe totul. Pentru a pătrunde în esența lucrurilor este nevoie de un pic de îndrăzneală. Dar adevărata îndrăzneală ar trebui s-o aibă bărbatul în momentul în care s-a decis să-și lege viața de o fată cuminte. De ce? Deoarece el va fi un tipar al perfecțiunii în inima fetei atâta timp cât fata va continua să fie cuminte. Totuși, o să revin la intrebarea inițială. De ce un bărbat își dorește o fată cuminte? Oare de ce? Deoarece o astfel de fată e asemeni unui jurnal al bărbatului. Pentru bărbat e o adevărată provocare să-și expună creativitatea într-un astfel de jurnal. De ce? Deoarece fără de creativitate intimitatea bărbatului e lipsită de sens. Iar un bărbat care se respectă va căuta să dea sens felului său de a fi. Și, o mai fi o provocare între bărbatul cu minte și fata cuminte. E o provocare în fața căreia viața bărbatului capătă sens, iar viața fetei capătă frumusețe. Dacă bărbatul își pier

O fi din cauza fricii. Se teme într-atât de mult încât începe să se excite de la propriile temeri. Devine dependentă de plăcerea excitației și nu-i rămâne decât să frece mințile în stânga și-n dreapta. Da, o scorpie e întâi de toate o femeie fricoasă. Alături de o astfel de creatură niciun bărbat nu-și va păstra integritatea. Va fi manipulat în orice chip, fiindcă mania ei e înrădăcinată în dorința de a fi vânată de toți bărbații. Și-a păstrat rolul de prințesă , dar n-a atribuit valori și educație corespunzătoare pentru a deveni un suflet nobil. O fi remediu pentru o scorpie? Da! S-o tratezi cu indiferență. Asta-i hrana ei spirituală. Să fie ignorată de toți și în toate modurile. Degeaba o să-i dăruiești dragoste, fiindcă ea n-are tangențe cu acest sentiment. Va căuta în permanență să domine și n-o să aibă răgaz a se gândi că la temelia iubirii e reciprocitatea. Dar să nu exagerăm lucrurile. O femeie poate fi scorpie și atunci când caută un bărbat cu caracter puternic. Ceea ce nu

Omul e viu când se teme, dar trăiește cu adevărat numai după ce își depășește frica. Eu am început să trăiesc cu adevărat în ziua în care mi-am dat seama că am reacție. S-a întâmplat totul la vârsta de nouă ani. Eram în vârful unui copac de cireș și m-am ferit de-o albină. Rezultatul a fost să mă trezesc cu o creangă între picioare, dar nu înainte de a trece prin vreo trei metri de alte crengi. Deci, vreau să ajung la concluzia că nu există reacție fără frică. Dar pentru a fi o reacție productivă e nevoie întâi de toate a avea un control asupra temerilor. Cel mai bun exercițiu de dezvoltare a controlului asupra fricii este să încerci a face lucruri care te înspăimântă. Se întâmplă să-ți depășești frica în mod conștient, dar sunt și momente când unica soluție este a acționa în mod inconștient. În mod conștient e atunci când nu poți înota și de sine stătător te arunci la adânc pentru a ieși la mal. În mod inconștient e atunci când vine un tâmpit de prieten și te aruncă în apă fără a

Avea în mâna stângă o căldărușă plină cu buchețele de flori. În mâna dreaptă își clătina sufletul, sprijinit de mânerul cârjei. Se mișca cu spatele într-atât de aplecat încât aș fi crezut că vrea să sărute pământul. M-a privit cu o tristețe de copil. A vrut să-i cumpăr un buchețel, dar n-aveam niciun leu în buzunar. Și-apoi, cui să dăruiesc buchețelul? M-am adâncit într-atât de mult în propria-mi singurătate încât abia de-mi aud respirația. Ar trebui să încerc ceva nou, să gust din frica de necunoscut. Dar, oare, acest necunoscut n-o fi asemeni ciupercii frumoase și otrăvitoare?! Nu mai contează. Important e să am antidotul la îndemână. Ce-ar fi dacă aș găsi antidotul în dragoste?! Să iubesc într-atât de mult încât și durerea de dinți să-mi provoace plăcere. Dar cum să iubesc, când mi-e atât de străin acest sentiment. Am înțeles. Trăiesc în țara în care florile costă mai scump decât dragostea.

Era a treia lună din anul în care trebuia să împlinesc treisprezece ani. Aerul proaspăt și răcoros se îmbiba cu întrebările retorice pe care mi le puneam. Sufletul copilului din mine atârna pe o așchie de îndoială. Știam că mai am de trăit câteva luni și nu-mi rămânea decât să mă resemnez cu gândul acesta. Alături de mine erau doi verișori de-ai mei. Ne aflam în curtea bunicăi noastre. Urma să tăiem lemne și să-i gătim ceva să mănânce. Pe soba bunicăi dormea curva satului. S-a îmbătat și în altă parte n-avea unde să plece. Unul din verișori s-a apropiat de dânsa și a început s-o gâdile la talpă. Nu prea avea chef să-și tulbure reacția și își continua somnul în sudoarea albiturilor negre. Trecuse vreo jumătate de oră și după ce o văzusem pe bunica în plină satisfacție de la faptul că ascunsese mâncarea să nu i-o mănânce curva, nouă nu ne rămânea decât să ne ducem să vedem ce face cucoana de pe sobă. De data asta n-o gâdilea la talpă, ci i-a vârât un deget în pizdă. Era caldă și umedă