Din inima unui bărbat

Acel moment când nu ai cuvinte în tine, dar vrei să fii auzit. Să ieși afară și să le intimidezi cu privirea. Să te resemnezi cu durerea din tine. Să suporți singurătatea sau să scrii vreo poezie. Le încerci pe toate și îți dai seama că nu-ți iese nimic. Nici măcar filmele sau vreo carte bună nu mai trezesc la viață bătăile inimii. Te conservezi în dorința de a evada de lume și de tot și savurezi plăcerea de a dormi sub plapuma timpului. Te ghemuiești în speranța că nu vei fi deranjat de nimeni și simți că te contopești cu binele absolut. De-ai fi știut că e atâta fericire în singurătate, zău că nu mai erai acel cineva care căuta din adins să se afirme. Ai călcat strâmb și te doare. Și parcă te bucuri că nu ai remușcări, dar ceva te roade în stomac. O fi foamea sau fluturii leșinați în mațe. E greu să găsești un răspuns concret, dar te bucură faptul că mai ai o zi de trăit. La ce bun să te chinui cu așteptări inutile? Oricum ești regele propriei nimicnicii. Dacă tot n-ai găsit sens în

Așa e dat să fie. Să-l țină minte pe băiatul care mergea pe lângă dânsa prin școală și n-o privea, și îl dorea, dar, n-a fost să fie. Pe cel care-i furase primul sărut s-ar putea să-l țină minte sau s-ar putea să-l uite, căci săruturi pasionale au fost multe. Dar să îl țină minte pe cel căruia i s-a oferit întru totul e ceva normal și de așteptat. Ei, bine! Excepție o fi la cea care îl are pe al cincizecilea și din greșeală pe primul a uitat să-l scrie în lista cu pricina, căci poate a durut și o frământă vina. Dar voi, băieților, să nu cădeți în plasă, crezând că dacă primul ești vei fi și-un ultim dor la casă. Femeia a învățat să fie prima și ultima, dar nu în viața unui singur bărbat. E măiestria ei să te facă să crezi că nu ești cerb. Și, nu e o problemă că ești un cerb sentimental. Problema e că această gingașă femeie te va purta prin toți tufarii și va fi vai și amar de coarnele tale. Așa că un mic sfat, nu pentru voi, ci pentru mine, căci sunt și eu bărbat și mă mai pierd une

Omul. Omoară-mă! Omorându-ne. Omorându-mă. Mă omoară așteptările. Aștept, deci – sunt mort! Să te aștept? Să mă omor cu moartea din mine? Sărută-mă, sunt mort! Sunt pervers. Perversiunea e un fel de dragoste spontană. Să te sărut? Sunt mort!  Sunt viu? Ești lângă mine? Nu! Nu pasul tău mă face să te vreau. Te vreau atunci când simt că mă dorești. Să mă dorești în felul de-a păși: sublim, suav, agale și frumos. Te vreau virtute-n mine și în tot. Ești aerul curat și valoros. Zici că-i mai bine să ignori iubirea mea? Să știi, ești liberă, sunt mort. Am să aștept iubire. Iubire? Nu, morții nu așteaptă. Mai bine sufăr, dar voi ști că-s viu. Nu sunt al tău, nu ești a mea. Așa-i mai bine, doare, știu! Sunt viu, e dureros, dar altă cale nu-i. Căci, mă ignori, sunt de prisos. Sunt mort. Te mai aștept. Da, te aștept! Nu știu de ce, dar vreau să știu. De ce sunt mort și parcă-s viu? Să nu te scuzi, să nu-mi explici. Confuză ești și vrei să zici că n-ai nimic de zis acum. Să știi, nu stau în al t