De sex nu ține nici furtuna, postarea 6.


Era o dimineață ploioasă. Mai că nu-ți venea să te trezești. Își luase periuța de dinți și se îndrepta încet spre baie. Mai aruncase o privire asupra temelor pentru acasă și parcă totul era perfect. O liniște profundă pe sufletul ei. O moleșeală și o dorință de-a mai sta sub plapumă, de-a mai dormi măcar o oră. Plecarea! O mulțime de oameni pe drumuri, ca într-o zi de luni, când se simte povara după zilele de odihnă. Oh, de-ar fi început cu toții să danseze, într-un vals al dimineții, într-o chemare spre spiritul liber, când nu mai depinzi de somn și nici de felul în care te privesc unii. Cu toții să fim complici la un frumos dans al frunzelor. Abia aștepta să-și scuture toamna podoabele, să-și plimbe pasul prin veșmântul auriu, nostalgic, în căutare de ceva, de sine, de regăsire, de renegare, de resemnare. Ah, oamenii, drumurile, cerul, priviri, oameni, semafor, culoarea galbenă intermitentă. Nu și-a luat permisul, dar are de gând să și-l ia.
În clasă, ora de limba și literatura română. Toți tac. Nimeni n-a citit romanul „Ion”. Mare ghinion, mai ales pentru cei care n-au citit nici rezumatul. Mai pe scurt, timpul trece repede, dar nu și atunci când ai o profesoară care te impune să definești metafora. Tragedie, oameni buni, mare bătaie de cap pe conștiința Anei, fiindcă însăși felul ei de-a fi era ca o metaforă. Să-și definească felul de a fi? La ce bun? De dragul cui? De dragul soțului? De dragul profei care insistă asupra argumentării a tot ce vrei, a tot ce crede ea că e corect. Teme impuse de minister, de naiba știe cine, dar pentru ce, tâmpenii de tot felul?! Să aveți note bune la BAC, dragii mei. Cu atâta dispreț aruncat de pe buze acest „dragii mei”. De parcă ar fi măturat curtea școlii cu fiecare literă din „dragii mei”. Ana nu voia să creeze o situație de conflict și în momentul în care profa o întrebase ceva, ea îngădui să răspundă, dar sunase la pauză și vocea ei își pierdu argumentele printre sunetul gălăgios al coridoarelor.
Începu să plouă din adins. Stătea la pauză și privea cum bat stropii în geam. La fel bătea și înstrăinarea de lume în sufletul ei. Și-ar pune capăt zilelor, dar e prea tânără, ce-a înțeles din viața asta?  Dacă mori, pierzi totul. Dacă te zbați între viață și moarte, ai parte și de momente de fericire, chiar dacă-s ciclice și se repetă rar sau, uneori, mai des. Gândirea ei nu-și permitea să se mintă cu o fericire superficială, de doi bani, cum s-ar spune. Își asuma momentele de amărăciune pentru o fericire în adevăratul sens al cuvântului.
Proful de matematică. Scrie niște exerciții pe tablă și trecuse vreo zece minute din lecție. Ana își ascuțea creionul și făcea însemnări, din când în când. (Apasă aici pentru a continua lectura)

Comentarii

  1. I am often to running a blog and i really respect your content. The article has really peaks my interest. I'm going to bookmark your web site and preserve checking for new information. casino games

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Învață să pleci frumos

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

Sărutul în arta de-a iubi

În duș și sub plapuma ta

De sex nu ține nici furtuna, postarea 1.

Despre sensul vieții

Între limită și autorealizare

Libertate femeilor!

Hai, vino!

Ce să faci dacă nu mai ai stimă de sine?