De sex nu ține nici furtuna, postarea 7.


Ploaia continua să cadă cu stropii reci, de toamnă, proful continua să scrie, scria și ștergea, încât te întrebai de ce mai scrie, dacă atât de repede șterge. Îngrijorat de timpul puțin pe care-l are, Vlad, pedant de fire, îngrijorat și de erecția pe care i-o provocase Ana, ademenit de decolteul ei, de gâtu-i fin, ca o lumânare arzând încheieturile neatinse, nemângâiate de atâta timp.
-         La tablă, domnișoară Ana!
Ah, de-ați fi văzut-o în momentul în care i-a aruncat o privire, de parcă ar pretinde la ceva mai mult, decât la o simplă rezolvare de exercițiu.
-         Da, domnule profesor.
Știa ce să scrie, i-ar fi luat un minut să rezolve exercițiul. Nicio emoție pe chipul ei, le ascundea atât de bine, ca o reptilă. Era umedă, totuși. Nu că ar fi avut fantasme cu proful, sau, poate... le avea. Nici ea nu știa ce senzații și ce curenți maritimi trec prin venele ei. Ah, furtună, de sex nu ține nici furtuna, nu, nu, nu. O, doamne, creta, palma albă. Cum să și-o scuture?
-         Mulțumesc, Ana! Impresionant tempo de-a rezolva.
Oare? Își spuse în sinea ei. Avea ea felul ei de-a pedepsi orice replică, orice compliment. Cu pași zvelți porni la loc, se așeză.
-         Deci, dragi elevi, luați exemplu cum se rezolvă exercițiile.
Exemplu? Își puse întrebarea Stela, în gând, să n-o audă nimeni. De la curva asta? Hm… Cu ce te cumpără, idiotule? Continua aceasta monologul ei interior. Vă futeți ca doi bursuci cu burta plină!
Dar, câtă falsitate, în gândurile Stelei, intervine autorul, căci nu e demnă Ana de asemenea gânduri. Când te uiți la chipu-i ca floarea salcâm, atât de gingașă, suavă, atât de plină de parfum, că te întrebi de ce trăiește în lumea asta nemiloasă. Da, lume ticăloasă, de vrăji, împuțită. Iubită de ar fi de cineva, iertat să-mi fie limbajul, dar Ana merită a fi iubită de un bărbat adevărat, care știe ce vrea, știe să atingă, să intre în fiorul gemetelor de plăcere, de ah, de uh, de vreau, mai vreau, mai nu te opri, mai tare, mai… ca o simfonie, în sus și-n jos, notele muzicale, aaah… Pe bune? Trezirea, oameni buni! E ora de matematică, fiți îngăduitori să vă treziți măcar la pauză, și un pic de efort, să treceți în alt cabinet! (Apasă aici pentru a continua lectura)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Învață să pleci frumos

Sărutul în arta de-a iubi

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

În duș și sub plapuma ta

De sex nu ține nici furtuna, postarea 1.

Despre sensul vieții

Între limită și autorealizare

Libertate femeilor!

Hai, vino!

Ce să faci dacă nu mai ai stimă de sine?