Din inima unui bărbat

În ultima vreme atât de multă lume folosește expresia „să nu faci parte din turmă”, încât păcătosul din mine începe să se gândească la faptul că s-a creat o turmă a celor care nu vor să facă parte din turmă. Nu-mi place ideea de „oameni de turmă” și consider că un scop comun sau o durere ce îi privește pe mai mulți nu e neapărat motiv de înjosire a oamenilor. Manipularea asta ieftină are un scop ieftin, să ieftinească valoarea celor care sunt determinați spre unitate. Unitatea nicidecum nu poate fi numită turmă, deoarece fiecare om dintr-o unitate are preferințe, pe când oaia mănâncă doar ceea ce i se dă și nici măcar n-are acces la bibliotecă.

N-ar fi existat materialistele, dacă bărbatul nu și-ar fi dobândit încrederea de sine prin intermediul materiei. Așa că, bărbatule, ar trebui să înțelegi odată și pentru totdeauna că femeia tot vrea să conducă, ori prin intermediul tău, ori prin intermediul altui bărbat, ori prin intermediul ei, dacă o fi o femeie puternică și aptă pentru a-și expune personalitatea în fața primejdiilor. Sunt și femei care o să lupte prin viitorul copiilor ei sau chiar și prin intermediul bârfelor… Când e vorba de materialism din partea femeii, e de la sine înțeles că ea te verifică, în sens că ori te face de nimic, până îți golește buzunarele… și, nu face chestia asta pentru că e îndrăgostită de bani sau pentru că ar dori kilograme în plus de la mâncare pe care i-o cumperi, ci pentru că la dânsa e un fel de compliment obiceiul tău de a arunca bani în vânt în numele ei. Dar nici acest fapt nu-i cel mai important. Important este ca ea să te conducă. Și, odată ce încrederea de sine e în banii pe ca

O să tac mult înainte de a-mi aminti tot ce-a fost între mine și fantasmele mele. Mi-e greu să decid a vă spune despre ceea ce e cu neputință a reda prin cuvinte. Ar trebui să închid ochii și să scriu, fiindcă am iubit-o mai mult în vise decât în realitate. N-a fost să fie a mea și nici n-am luptat pentru asta. Anna! Atâția ani au trecut și gândul tot la dânsa îmi zboară. O să scriu tot ce-am simțit, deoarece îmi doresc o altă viață. O să las amintirile printre rânduri, în speranța că voi fi un alt om, după această spovedanie. * O mai văzusem până atunci, dar mă îndrăgostisem tocmai în acea zi. Aduceam vaca din capătul satului și mă aflam printre alte zeci de vaci. Eram îngândurat ca de obicei, cu toate că nu țin minte la ce îmi era gândul. Ah, da. Mi-am adus aminte. Se întâmpla să avem profesoare tinerele, de vreo 24-27 de ani. Mă îndrăgosteam fără să vreau de felul lor de a fi și îmi imaginam în permanență un accident. De fapt, îmi imaginam că ele vin de la grădiniță, d

Eu: Ce faci? Ea: Privesc un film, tu? Eu: Scriu ceva. Ea: Ce anume? Eu: O să-ți spun mai târziu. Până când nu pot spune. Ea: Ok! Eu: În ce sector te afli? Ea: Buiucani. Eu: Vrei să ne vedem? Ea: De ce ai dorința să mă vezi? Eu: Niciun gând serios în capul meu. Nu știu de ce vreau să te văd... nu pot înțelege de ce îmi doresc uneori să văd oameni, în deosebi fete. Chiar nu pot găsi ceva anume pentru care să-mi doresc cu adevărat să te văd. Doar de să te văd pur și simplu, să înțeleg că suntem străini unul pentru altul și să-mi reproșez că mi-am permis să ies cu tine. Rar se întâmplă să îndrăgesc o persoană și să fiu absorbit de ore în șir de discuții. Sunt capricios, morăcănos și plin de dezgust. Nici măcar nu-mi permit să insist a ieși cu tine, fiindcă îmi doresc să-ți fie plăcut, să te regăsești în discuția noastră. Dar cum să te regăsești în discuția celui pe care nu-l cunoști? Doar de să joace teatru unul din noi sau ambii să jucăm teatru. Mie îmi place

              Avuse  febră un măturător Tânărul și-a pierdut ultimii bani la jocurile de noroc. Acum mătură străzile, consolându-se cu foșnetul frunzelor. Zâmbește trecătorilor și mai ales domnișoarelor. Nu are mai mult de 27 de ani, dar nici mai puțin de 24. L-a împins păcatul spre patima jocului și nu e suficient că și-a pierdut toți bani... mai pe scurt, l-a tras pe paznic de nas. N-a găsit o explicație veridică a faptei sale. Totuși, pentru a scăpa ușor de pedeapsă, s-a ales cu 15 zile de muncă în folosul comunității. Ieri, fiind prima zi de muncă și având obligația să se trezească la 5 dimineața, se trezi la 4. Își trase căciula pe ochi, în speranța că n-o să-l cunoască prietenii lui „devotați”. Era prea devreme să treacă pe la magazin, pentru a-și cumpăra o bere. Căci, pentru dânsul berea e precum ceaiul verde pentru pensionari. N-a mai găsit de cuviință să plece la magazinul care lucra 24/24, dar nici bani nu avea. Și, pe datorie cine s-ar încumeta să-i dea? Începuse