Din inima unui bărbat

Fiori pe pielea ta, iubito! Fiori de așteptare și sărut. Și, să fi vrut să plec în depărtare, te-aș fi luat pe aripi de sărut. Și, de-aș fi vrut... în depărtare... să fii licoare de-așteptări și să te beau dintr-o chemare, asemeni soarelui băut de zări. Fiori pe tâmple și pe buze, și mă apropii de tăcerea ta, și așteptări sinistre și confuze... stop! Am obosit de-atâta romantism. Vreau să adorm și să-mi împlinesc somnul. Să ne-o tragem când o fi somnul mai dulce - ca doi lunatici care au hotărât pe linii de tensiune înaltă să urce. Scurtcircuit și degajare totală. Așa-i în lumea noastră, de vrei să mă simți și de mi se scoală. Degajare totală... Săruturi pe pielea ta, iubito! De parcă universul e înghițit de-o rază de lumină Eu - univers, tu - lumină. ♡

Ador săruturile cu o singură persoană. Pe timpuri era altfel, să caut senzații noi în buze diferite, sărutând uneori și patru fete pe zi. Ce pot să vă spun? Acum nu e ca mai înainte... o singură persoană pe care o sărut în mii de feluri. Sărutul pe alee... îi furasem primul sărut. Sărutul în troleibuz. Sărutul pe scara blocului unde locuia. Sărutul în pielea goală, în dormitorul ei. Sărutul în duș și sărutul în timp ce patinam prima oară. Când i-am furat primul sărut a fost pur și simplu un șoc pentru ambii. O atingere ușoară de buze era să-mi trezească senzația de răcoare, de Antarctida, apoi să mă facă să simt că mă topesc asemeni unui fulg de nea din palma unei copilițe care își colindă buneii de sărbători. A fost un sărut pe care l-am simțit doar o singură dată timp de un an. Trecuse anul ca clipa și viața ne-a unit printr-un alt sărut, la fel de enigmatic ca primul ei sărut. În troleibuz sărutul e un pic jenant, dar numai până în momentul în care era să uităm de lume. Puteam să

M-am îndrăgostit și nu mai am chef de nimic. E o plăcere apăsătoare între abdomen și piept. Nici nu-mi doresc să spun prea multe lucruri despre această stare. Vreau s-o văd. De ce tocmai eu? De ce m-a lovit dragostea într-un moment atât de neașteptat, dimineața... stând în pat și dorind să fie lângă mine. Nu pot nimic să fac. Abia de mai pot scrie fără a mă gândi la ceva anume. Vreau s-o simt precum simt și respirația de acum. Să vibreze prezența ei în felul în care vibrează dorința de-a o vedea. Era cât pe ce să-i scriu numele, dar nu-i cu putință s-o fac. Dragostea noastră poate exista doar cu condiția că ea va rămâne sub anonimat. Și nu-i vorba de faptul că ar fi o dragoste condiționată, căci ne iubim necondiționat. Doar că nu vreau să merg dincolo de unica condiție a iubirii noastre, să nu-i divulg identitatea. E fantastică. Nici măcar nu trebuie să închid ochii pentru a mă bucura de prezența ei din gândurile mele. Iar era să-i scriu numele... Mă gândesc acum la numele ei și p

Moleșeala asta n-o pot înțelege nicidecum. Mi-a furat și mințile, și inima, și sufletul... și parcă stăteam de veghe asupra propriilor trăiri, dar se pare că farmecul ei a fost mult mai puternic decât capacitățile mele cognitive. Am lins-o în timp ce făceam duș în pielea goală. Să spun că a fost grozav? Băga-mi-aș pula... voiam să mor în acea clipă, de-atâta plăcere, și trăiri, și extaz... doar că firea ei inocentă căuta săruturi pe gât, pe tâmple. Să-i mușc părul și să sug apă din părul ei umed, și să-i penetrez vaginul, știind că e încă virgină. Abia de intră un deget și mi se alătură și buzele... mă fut cu tot cu suflet de pulsiuni care trec prin pula sculată și n-am cum să i-o vâr... doar să o ling până la convulsii în care să cad mort de oboseală. Să cadă și ea lângă mine și să zâmbim unul altuia, căci am făcut-o și pe asta. Ne-am iubit sub apa dușului și ea tot a rămas virgină. Ce mult o iubesc, căci orice oboseală cu dânsa îmi dă energii pe care nu le-am mai avut vreodată. E

Sunt păianjenul din inima ta. Simți cum îmi țes pânza din bătăile inimii tale? Zici că nu mai poți de-atâtea exaltări și trăiri imaginare? Ai fi vrut să fiu lângă tine, în realitate? Să-ți ating tâmplele cu săruturi? Nu e bine… Tu meriți mai mult, să curgă pe tine așteptări de vânturi care dor în respirația timpului ce are să treacă  ca o căprioară prin ochii vânătorului. Chiar vrei să fii prada trăirilor mele? Oprește-te. Nu-ți mai permit să citești, dacă nu știi să te dedici întru totul. Și, nu uita! Sunt păianjenul din inima ta. De-ai ști cât de real sunt și cât de bine aș putea să mă joc cu trăirile tale. Te implor!  Încetează să crezi că aș putea să-ți aparțin, să-ți ling creierii cu metafore, recitându-ți poezii erotice și atingându-ți sânii. Să-mi reproșezi că vrei dragoste? Chiar crezi că ai putea trăi intensitatea clipei, ce are să curgă prin tine ca ceara topită de pe lumânări romantice... să fim ca doi îndrăgostiți care și-au dăruit unul altuia virginitatea printre petale