Postări

Se afișează postări din august, 2017

Ce să faci dacă nu mai ai stimă de sine?

Imagine
Încetează a te comporta în felul în care vor să te vadă alții. Doar știi cât de mult te epuizează să faci cuiva pe plac. În lume, oricât de mulți oameni n-ai avea în jurul tău, oricum vei fi singură. Doar modul în care te iubești o să te apropie de oameni. Adu-ți aminte de momentele frumoase din viața ta. La sigur ai avut o bicicletă cu care îți plăcea să te plimbi sau poate vreun prieten din copilărie căruia puteai să-i divulgi orice secrete. Secretul vieții tale e unul, să te iubești cu scopul de-a putea iubi și pe alții. Nu-ți zic să dansezi prin ploaie – ai putea să răcești. Nici măcar pe geamul în care norii își varsă lacrimile nu-ți recomand să privești. O plapumă catifelată de-ai avea, să te învelești cu iubirile vieții tale și ghemuită cum vei fi, să dai timp interiorului tău pentru a adormi măcar pe-o clipă. Lasă-l să doarmă în felul în care o copilă își pune păpușa la culcare. Apoi îmbracă-l cu cele mai frumoase hăinuțe. Plimbă-l prin mahala și ia-ți zborul. O plimbare ha

Portret psihologic

Imagine
Și stelele au nevoie de întuneric pentru a lumina mai tare. Poate din acest motiv puțini oameni ajung a fi personalități, fiindcă se îndeaptă spre lumină, când de fapt ar trebui să se îndrepte spre întuneric cu lumina din interiorul lor. Totuși, de ce alegem lumina? Poate pentru că dorim claritate, să vedem lumea în culorile ei. Și dacă lumina spre care ne îndreptăm e caldă, iar cea din interiorul nostru e rece? Există oarecum un grad de subiectivism când e vorba de-a promova ceva, lumina caldă într-o lume rece și lumina rece într-o lume caldă. De ce lumina rece într-o lume caldă? Deoarece uneori e bine să judecăm la rece și să fim precauți cu privire la anumite cicluri sau fenomene ciclice. Știința își are cuvântul, la fel cum îl au și maeștrii spirituali. Nu există cale de mijloc, fiindcă dacă ar exista, am accepta să facem parte din mediocritate. Elitiștii gândesc altfel, au un management al timpului care le permite să se dezvolte multilateral și, fără a se limita la ceva anume. Il

Întru cunoașterea de sine

Imagine
Gândește-te la prima amintire din viața ta. Întreabă-te cine ești, în momentul de față. Vreau să fii singur, doar tu și cu amintirile tale. Cei dragi sunt ca niște păianjeni care au împânzit lumea. Desprinde-te de plasa lor. Ia-ți o călătorie imaginară spre locul în care ți-ai dorit dintotdeauna să-l vizitezi. Respiră. Ademenește într-acolo liniștea interiorului tău și zâmbește. E pentru prima oară când te poți simți atât de liber, ca o petală în bătaia vântului. Să te prindă un fluture cu aripile-i ușoare și să-ți șoptească că ești netedă, rece, mirositoare într-o arșiță devastatoare. Tâmplele să-ți transpire ca bolta cerului într-un amurg de vară care-și scutură clipele în calendarul unui elev, la începutul anului școlar. - Bună ziua! Toți tac. Zâmbesc ironic unul altuia. „Ce mai vrea și asta?”, se întreabă unul din ei. Așa e și în grupul „Cunoașterea de sine”. Ce mai vrea adminul cu întrebările lui? Sinucidere în masă! Glumesc, domnilor. Lumea are nevoie de proști, supuși, dezo

Credeți că-i banal să te sacrifici în numele iubirii?

Imagine
Așa credeam și eu, până în momentul în care am conștientizat că bătaia inimii mele nu-mi mai aparține. Epuizat uneori, alteori și mai epuizat decât de obicei. Nici nu mai știu pentru ce lupt. Nu mă întreb. Răspunsurile vin de la sine, când simt nevoia de a vedea în mine un bărbat responsabil de acțiunile sale. Nu că aș avea copii, chiar dacă mi-i doresc. E un copil și fata pe care o iubesc. A atins majoratul, evident. Și, inima mea de poet nu mai scrie poezii. Versurile trăite cu adevărat rămân undeva în suflet, nescrise vreodată, de teamă să nu fie criticate de oameni care nu vor pătrunde în adevăratul sens al celor trăite. E greu să iubești și nu-i precum o aventură, din cele pe care le aveam cândva poate trei sau patru pe zi. Acum e altfel. Aventură e să spăl a treia sau a patra oară și să nu fiu văzut de baba de la care închiriez o cameră, fiindcă ea e de pe timpul sovietic, mulțumindu-se cu faptul că baie se făcea în fiecare sâmbătă. Nu prea ne înțelege pe noi, tinerii, care ne

Îngerii noștri

Imagine
Acasă, sub cerul ce are clape de pian și cântă iubita mai limpede-n casă. Valul de iubire, talia ei, părul în bătaia dragostei, și-apoi întinsă la podea. O facem și-acolo, cu patos, cu fluturi pe geam și ramul copacului ne privește. Ai zice că se rușinează de felul în care o ating. Să-și lase și el umbra măcar pe jumătate de sân sau chiar și pe gât, pe mâinile a căror sânge albastru mai ating clapele, ridicându-se dezgolită de rușinea de cândva, înveindu-se parcă într-un firesc erotism cu angelica-i privire. Îngerii noștri, iubindu-se și ei, poate pe umărul sorții.

Cum e să ai iubită?

Imagine
Să ai iubită înseamnă întâi de toate a te avea pe tine în rolul de bărbat. Bun la pat, la gătit, la adus bani în casă... la, la, la. Viața asta n-ai cum s-o trăiești după perdea. Femeia vrea să iasă în lume și să-i placă de felul în care arată alături de cel care o scoate din casă. Îngrijit e puțin spus. Ba chiar și inteligența e o nimica toată. Charismă, simțul umorului? Despre ce scriu? Doar nu mi-am pus în plan să scriu de dragul scrisului. Un bărbat are sufletul care miroase a scrisori de dragoste, de pacoste, de ghinion, dar luptă... Unde-i muza, de ce nu simt să mă exprim? Obositoare viață, ciclică. Sentimente în tomberoane și speranța că vom deveni ceea ce am fost cândva. Mă doare să văd cum sub ruini de așteptări munții se înalță spre un strigăt al tăcerii. Banal strigăt, ca beția care te lasă cu dureri de cap și nu te mai vindecă de durerile spirituale. Ești prost dacă o să mă judeci pentru ceea ce scriu. Nu știu ce m-a apucat, dar îmi place. Sunt pe val, ca studentul care