Din inima unui bărbat

Succesul e asemeni unei raze de soare, care are să pătrundă în inima beznei. Inima beznei? Rază de soare? Ce nebunie și câtă nerozie în mintea mea. Mi-aduc aminte de misterul miilor de vise. Să fie succesul un vis împlinit? Și dacă visele s-au terminat? Fatal o fi să faci din viață o frunză gelbenă ce are să se desprindă de pe ram și lin sub dor de vânt să zboare. Să îmi aștept singurătatea precum bătrâna își așteaptă la geam sau poate lângă poartă vreun nepot? Nu pot să mai aștept pretextul de a fi deștept și snob. A aștepta succesul e precum a te condiționa cu mândrie în postura de rob. Cum e să renunți a trăi pentru succes? E asemeni valsului dansat cu picioarele goale printre rouă și spini. Nu oricine are tupeul să trăiască în libertatea constrângerii. Ești liber în singurătate și constrâns de necesitate.

Să pornim de la faptul că fetele demne de respect sunt acele fete care nu se lasă „cucerite” din prima seară. Fetele care n-au respect de sine sunt acele fete care acceptă aventuri de o noapte. Pe bune? Și dacă o fată demnă de respect s-a încumetat să citească o singură carte în viața ei, care desigur se numește ABECEDAR, păi, va fi ea demnă de respect prin sensibilitatea ei silabisită? Dacă o fată care nu-i demnă de respect din simplul fapt că preferă aventurile de o noapte, chiar să nu fie demnă de respect și pentru sensibilitatea ei? Știe cineva ce profunzimi are și ce-a motivat-o să aleagă o astfel de cale? Are cineva idee prin ce ritual își alege masculii? Conștientizează cineva câtă pasiunea lasă ea în inimile lor?  Deci, e demnă de mai mult respect fata domestică? Și, desigur că o fi și mai provocatoare. Prin ce să fie provocatoare? Păi, da! Va fi provocatoare pentru cel care va dori s-o domesticească și mai mult. N-am nimic împotriva fetelor „demne de respect”, care din pr

Tot ce vrea o femeie de la un bărbat este ca acesta să se implice într-o relație în plan emoțional. Pe dânsa raționamentele bărbatului n-o interesează. Când e vorba de emoții, se subînțelege faptul că dorește un buchet de flori și multe altele. De unde să ia bani pentru flori e problema bărbatului. Măcar să-i dea muie vecinului poponar și să fie achitat pentru asta. Femeia vrea sentimente. Vrea ceva unic și neconceput în standardele societății. Păi, cum altfel? Mai sunt și femei care concep altfel relațiile, dar astea-s deștepte. Iar când e vorba de femei proaste, lor nu le poți combate vreun anumit stereotip. Ei, bine. Nu mai sunt proaste femeile care-s proaste, doar că felul lor de a comunica este prin afecțiunea pe care le-o dăruiești și nicidecum prin idei filozofice. Cu ideile filozofice să te duci la una care a rătăcit prin raționamente din nu știu care cauză. Dar care femeie o fi mai bună în sensul bun al cuvântului, cea care vrea totul prin sentimentalism denigrat sau cea ca

Mă privea insistent și parcă își dorea să-i spun că o vreau. I-am spus că o vreau și mă acoperise un val de tristețe. Mi-am zis că sunt prea direct și am emoționat-o prea tare, ceea ce a făcut-o să se simtă ridicol în fața mea. M-am simțit și eu ridicol în fața ei, deoarece n-am vrut să-i tulbur liniștea interioară. Acum e o tăcere imensă între noi și nu mai știu dacă o să-mi doresc să-i divulg ceea ce simt. Poate că era mult mai corect dacă începeam să-i spun despre felul în care o vreau și nu despre faptul că o vreau. Aș fi vrut să fie regina brațelor mele. Regină? E prea puțin să-i atribui rolul de regină. Oare adevărata fericire să fie într-un rang regal? Nu, nu în postura unei regine o vreau. Să fie ea mierea sufletului meu? După două linguri de miere s-ar putea să mă mănânce „fericirea”. O vreau în mine, în cel mai animalic mod. O vreau cu dragoste și cu profunzime. O vreau cu aripile dezlegate și cu gura ei însetată de gura mea. O vreau cu lacrimi pe obraji și cu zâmbetul pe

Mi-e atât de plăcut să spun fetelor: „hai să facem sex!”. Și, nu o spun oricărei fete, precum nu o spun pentru că aș vrea din adins să am relații sexuale cu dânsa, ci mai degrabă pentru că ea a făcut primul pas spre a ne cunoaște. O voi înstrăina de mine printr-o astfel de afirmație și urmează a vedea dacă am chef s-o cuceresc. De obicei îmi bag piciorul în principiile ei și respir adânc spre a-mi recrea ambițiile. E interesant, totuși, de ce o fată își exprimă indiferența atunci când băiatul îi propune sex, chiar dacă ea a făcut primul pas spre a-l cunoaște pe băiat. Să fie acea fată în căutare de spiritualitate? Să fie ea în căutare de „un tată bun”? Să fie sexul pentru fete un ritual al tăcerii, care în mod normal nu se propune, ci se obține în dependență de felul în care o înnebunești cu forța lăuntrică și cu atingeri? Unde-i logica unor astfel de complicații? Femeia e atrasă de mister! De fapt, mă umflă râsul faza cu misterul… mai degrabă aș găsi răspunsul în ceea ce e firesc o

Omul în mod natural e o ființă urâtă. Omule, ești urât! Și, nu te mai crede virtuos de la mama nu știu cui. Ei, ce zici acum? Te simți în pielea unui crocodil? Crocodilii au ochi frumoși, așa că ești departe de frumusețea lor naturală. Calmează-te, omule! Caută-ți de treburi și nu insista să-ți spun că ești frumos. De unde frumusețe? Nu-i de unde și resemnează-te! Ei, bine. Există ceva anume ce ne face frumoși. Frumusețea omului apare atunci când în inima lui există iubire. Astfel se întâmplă să se nască copii frumoși, fiindcă au mame și tați care le dăruiesc iubire chiar și înainte de naștere. Desigur că societatea are legile ei și o mare parte din copii își pierd frumusețea, nu pentru că nu sunt iubiți de părinții lor, ci pentru că ar fi invidiați de părinții altora. Invidia asta distruge frumosul din oameni, iar acest frumos se ascunde în încrederea de sine. Ai pierdut încrederea, ai pierdut totul. Și minunea e în faptul că merge un urât pe stradă. Se oprește și o analizează pe o

În lumea asta e atâta fals și mizerie, încât ar trebui să fim măturați de război. Războiul din noi, din fiecare. Avem părinți și poate că ne doare să știm ce ne așteaptă. Nu-i bine, fraților! Vedeți cum goliciunea ne roade sufletul și admirația a devenit consum și vomă. Prostia te bagă în seamă și mintea te face fantomă. Unde-s adevăratele valori, să fie pasărea pasăre și furnica furnică. Nu zic că e rău a fi pasăre sau furnică. Zic că e banal să facem haos din ceea ce e sfânt și frumos. Să-ți iubești tăcerea și cuvântul. Să fii prieten cu soarele și cu vântul. Să arăți curajul când înfrunți ninsoarea și să plângi în taină, să te cheme marea. Simte pasul de pe litoral și ascultă înțelepciunea valurilor. Sunetul lor e sincer și se îndreaptă spre inima ta. Admirând orizontul în decurs de câteva zile vei observa splendoarea răsăritului și al apusului. Așa e și viața omului, mereu plină de frumusețe, dacă are parte de lumină.

Vreau să mi-o sugi, la modul serios, fără a da din gene. Te fut în cur și te sărut pe frunte. Să rezemi clipa dulce când se umple vaginul tău cu spermă și blesteme. Mă lingi din unghia de la picior până pe spate. Înghiți un fir de păr și îmi zâmbești. Băga-mi-aș pula-n mintea ta de oaie. N-am vrut s-o faci, nu vreau să te-njosești. Ce vrei să-ți fac? Ești proastă, n-am ce-ți face. Nu vreau copii din pizda unei curve. Și cât aș vrea să-mbrățișez trecutul, să nu mai știu ce-nseamnă goliciune. Așa mi-e dat, să nu mai am ce spune și scriu prostii, tâmpenii și iluzii. Dar care-i rosul? Nu e niciun rost. E doar un joc cu mine, să îmi reglez metabolismul prin a fi deștept și prin a fi prost. Și poate că cei care vor citi asta se vor înstrăina de mine, și-o să am timp pentru a-l citi pe Dostoievski și pe Tolstoi. Oricum mi-e sufletul plin de zoi. E plinătatea mea și n-am ce face, și nu văd sensul a mă preface că aș fi un înger din ceruri trimis pe pământ. Sunt porc și am plăcerea a mă scălda

E o lume murdară. Să vezi frumosul în murdărie. Să legi libertatea de sloganul singurătății și să te împiedici de umbra timpului pierdut. Tumoare și nectar pe rănile provocate de așteptări inutile. Haos și repaus într-o coajă de nucă găurită de o veveriță. Miezul e esența, dar e mâncat de demult. Ai vrea să guști și te furnică goliciunea. Dornici de plinătate și lipsiți de profunzime. Superficiali până în măduva oaselor. Pentru asta trăim? Să iei apă în gură și să-ți justifici tăcerea printr-un dat din umeri. Cu cine să lupți și în a cui viață să-ți verși amarul? Răbdare! Dumnezeu le știe pe toate, dar e prea departe să ne dea o mână de ajutor. El e acolo unde există unitate. Să trecem pe alături și să ne ștergem picioarele de visele altora. Suntem prea mulți. Cine să declanșeze un război? Cine să lupte? Unde-s bravii eroi de cândva? Unde-s frumoasele femei dornice de dragoste și putere? Ne futem cu umbrele noastre și mimăm că am simți persoana de alături. Ai dreptate. E dreptul tă

Bărbaților, oferiți libertate femeilor! Ce folos că vei fi primul în intimitatea ei? Chiar crezi că asta îți schimbă statutul? Chiar ești atât de credul în faptul că vei fi unicul? Să-i legi aripile de dragul dorinței de a te simți împlinit? Îți sapi groapa, bărbatule! Căci ea știe ce vrea și e o prostie să crezi că femeia e oarbă în dragoste. Simțul ei e mai presus decât prejudecățile tale. Te va înșela în gânduri, apoi în realitate. O să te doară să vezi cum frumosul de cândva e mai mult iluzie decât realitate. Îți plac iluziile? Ești adeptul lumii imaginare? Nu zic să nu-ți iubești femeia. Zic s-o lași în lumea ei, să nu-i forțezi viitorul. Ea știe prea bine pe unde să calce și din ce buze să guste. Faptul că-i interzici s-o facă va fi o tentație să repete ceea ce numești tu greșeală. Întoarce-i spatele precum o face și ea. Logodește-te cu propria-ți singurătate, dar nu te lăsa păcălit de aparențe. Decât să cerșești ceva ce nu poate să-ți aparțină, mai bine dăruiește ceea ce va f

În viața asta să te bazezi poți doar pe tine. Să nu te amăgești că cineva îți este cu ceva dator. E a ta alegere să fii parazit sau creator. Dă-l naibii de standard de viață al ipocriților care trăiesc pe spinarea cuiva. Sunt ipocrit, mă doare să recunosc și e timpul să scrimb situația. Ah, da. E situație și nu e proclamație. Băga-mi-aș creierașul în intersecție de idei. Cu ce să mă ocup? Să stau și să mă-ntreb sau să încerc ceva? O scuză am, să fac nimic, dar când văd mucegai pe pâine mă ia-n călduri ziua de mâine chiar de e frig, al naibii frig. Mă ghemuiesc într-un covrig și caut o soluție, să stau pe net și să conștientizez faptul că sunt un ratat. Pe naiba! Mă iau în mâini și caut o sinteză în interior. E de ales între a mai trăi în foamea mea din dormitor sau a mă scula și a-mi prăji iluzii, căci n-am cartofi și uleiul nu mi-e de folos. E greu să am un suflet unsuros. Să fie asta realitatea de zi cu zi? Poate paznic de noapte să lucrez și un ban în buzunar va fi. Să citesc Ilia