Din inima unui bărbat

Scotocește prin tomberoane, în speranța că va găsi o carte bună de citit. Și-ar fi dorit să citească ceva legat de lumea stelelor, dar se pare că o să lectureze cărțulia aia mică, pe care o găsise cu trei zile în urmă. E pacifist de fire și nu se lăsă atras a citi o carte despre arta războiului. Mai auzise de cartea generalului Sun Tzu și o trată cu indiferență de fiecare dată când dădea peste dânsa. De data asta, totuși, încumetă să se aprofundeze în lectură. Făcuse o pauză la pagina cincisprezece și căuta din adins să-și umple golul din interior. Era conștient de faptul că trăiește într-o lume în care izbutești a fi cineva doar prin înșelătorie. Primise o educație bună de la părinți și n-a îndrăznit vreodată să calce pe coada șefilor. În asemenea mod a ajuns la incapacitatea de a lucra într-un colectiv. L-a împins spiritualitatea spre viața de sub plapuma înzăpezită. Era luptător, dar  nu cu cei din jur, ci cu gândul că nu e tocmai o soluție să se sinucidă. Sanda, o copilă d

O fi în viața asta o morală, să spui ce vrei, cum vrei și când ai vrea. Aievea o să crezi că spui ceva. Și, de n-ar fi să dai un sfat, tu, dulce, efemeră și plăpândă. Și, de n-ar fi să spui ce crezi, precum că verzii cai de pe pereți o fi de fapt nu cai, ci, poate, iepe. Și nu o fi chiar pe pereți, dar mai degrabă-n stepă sau în stepe, să pască somn din iarba adormită. Deci, ce plăcut o fi să dai un sfat, băgând de seamă să nu fii sfătuită. Păi, cum așa? De ce faci una ca asta, femeie sfătuitoare? Ah, da! Îmi spui să cred în muncă grea și să nu mă bag în ceea ce numești tu loterie. Dar, oare, să dai sfaturi la zece oameni sau poate la o mie... n-o fi și acest fel de a sfătui un joc de noroc? Să știi că vorba ta s-a adeverit. Din câte vorbe? Dintr-o sută? Pe zi? Pe an? Să tac? Hm, eh, tu efemeră și plăpândă! Să știi în veci o vorbă de-a lui Kant: Nu-mi dați sfaturi, știu să greșesc și singur! Așa că e de la sine înțeles. Femeia sfătuitoare nu mizează pe virtute, ci pe interes! Or, vi

O femeie nu prea este încântată atunci când un bărbat îi declară în mod deschis că o vrea. Una închisă la minte i-ar spune să se care naibii, iar dacă o fi una inteligentă, păi l-ar întreba în ce mod o dorește. El, cum e macho de fire, o să-i spună că o vrea în toate modurile. Și, dacă e și ea trecută prin viață o să-l întrebe în mod direct dacă o vrea în plan sexual sau dacă și-ar dori-o în plan sentimental. După o astfel de întrebare mintea bărbatului n-ar mai trebui să aibă capacitatea de a interpreta, dar dacă o fi bărbat cu fantezie, e de așteptat ca dânsul s-o întrebe dacă floarea vrea lumina soarelui pentru a se produce reacția de fotosinteză sau dacă o fi dorind altceva, să se scalde în lumină, pentru a i se reflecta frumusețea. La o astfel de replică, femeia s-ar prinde în mreaja bărbatului. Și, bine o fi să mai știe că de la prea multă lumină o fi și căldura mare și ar putea să se ofilească.

Plăcerea de a te da cu sania la vale se compensează cu voința de a urca dealul. Acest principiu e valabil și pentru felul în care un bărbat are menirea să iubească. Își cucerește femeia și o iubește până simte că nu mai primește plăcere, apoi încearcă să o recucerească. Dacă dealul e mic, păi și plăcerea de a te da cu sania la vale o fi pe o durată mai scurtă de timp. Lungimea dealului nu e tocmai egală cu timpul în care o cucerești, ci mai degrabă este echivalentă cu așteptările femeii. S-ar putea să fii aproape de așteptările ei, dar s-ar putea să fii departe de idealul ei de bărbat. Asta ar însemna că din start ai putea fi cu sania în vârful dealului mare, dar s-ar putea să fii și la poalele dealului. Dacă s-a întâmplat s-o ai pe respectiva femeie, păi încă nu înseamnă că nu va trebui să simți urcușul pentru a o avea din nou. Minunat o fi dacă din dorința de a o avea o să alergi la deal cu sania după tine. Căci, dacă o să lungești timpul s-ar putea să se topească zăpada.

Știu că sunt bucată din inima ta. Mă vei ignora și-o să refuzi a ne vedea vreodată. Te-am speriat cu pasiunea din mine. Nici măcar nu-mi mai dai motiv să mă apropii de tine. Te comporți în felul în care o faci și cu băgăreții. Mă ai de infantil și nepriceput în ale dragostei. Îți lipsește siguranța. Îți lipsește durerea din suflet. Ai rămas doar cu cicatricele spirituale, care de fapt nu te fac să ai farmec, ci mai degrabă ți-au umplut făptura cu trufie. Ciupercă otrăvitoare ce ești! Știi doar să mizezi pe frumusețea chipului și ești departe de a împărtăși frumusețea din inima ta. N-ai inimă, scorpie mică ce ești! Aștepți să-ți îmbătrânească chipul pentru a ajunge să-ți doreși să dai viață fetiței din tine. Vei fi flămândă de dragoste în ziua în care o să-ți dai seama că frumusețea ta apune. O să apună într-atât de repede, încât vei simți că ți-ai trăit viața în zadar. Știi bine de ce nu mă apropii de tine! Ești limitată! Nu vreau să-ți dăruiesc limite. Vreau să fii infinitul dragos

În dimineața zilei de azi am înțeles ceva. Așteptam să vină un om și apăruse un câine. Arăta într-atât de fioros, încât îmi doream să experimentez ceva. În mod normal trebuia să simt spaimă, dar încercasem să caut plăcerea din mine în timp ce priveam spre dulău. Încetase să latre. Nu-și mai arăta colții. Dădea din coadă și se mișca cu bucurie de pe o labă pe alta. Înțelesesem că între limbaj și plăcere e ceva sacru. Îmi aduceam aminte și de zilele în care îmi cumpăram ciocolată, pentru a o savura în timpul examenelor. Plăcerea avea să fie un stimul pentru a percepe limbajul matematic sau oricare alt limbaj. Mi-am propus să fac față unei adevărate provocări. De data asta începusem să cânt. Știam că m-a călcat ursul pe urechi, dar nu doream să mai cânt pur și simplu, ci din plăcere. Era nemaipomenit de frumos să-mi aud vocea. În acel moment am înțeles că pot să posed cu ușurință orice limbaj, dacă o să-mi propun a-l descifra cu plăcere.

Rutina o fi asemănătoare cu gazul de cahlă. Ne intoxicăm sufletele de atâta plictiseală și trăim acea stare din visele în care ne afișăm nuditatea în fața colegilor. Mare luptă o fi atunci să ne trezim. Vrem din adins să credem că e vis, dar de fapt e atât de real! Rutina asta o fi și un fel de revelație, doar că s-a îmbrăcat pe sufletele noastre cu dinaintea dinapoi. O fi și scăpare din starea de rutină. Una din cele mai eficiente metode este să bei multă apă. După ce ai băut o cantitate enormă de lichid e nevoie să te întinzi cu spatele pe podea. Va trebui să aștepți clipa în care te vei simți asemei vaporului Titaninc înainte de scufundare. O să te văicărești dintr-o parte în alta, dar vei ști că efortul merită, căci după ce o să simți că nu mai poți, o să alergi într-acolo unde o să-ți ridici moralul de îndată ce o să urinezi.

V-ați întrebat vreodată cât e de plăcut a trăi viața cu adevărat? Vă este frică să nu creadă lumea că sunteți nebuni? Ei, bine! Frica voastră e de-a dreptul nebunie! Fricoșilor! Trădătorilor! Hiene blestemate ce sunteți! Mi-e scârbă să văd cum pătați sângele de geto-dac. O fi avut strămoșii noștri slăbiciune la femei, dar au fost războinici adevărați! Au venit cei prefăcuți și ne-au dezbinat neamul, apoi l-au și cucerit. Mi-e inima de piatră. Parcă aș scrie în piatră. Parcă aș vorbi cu pietrele. Cu tâmpla în piatră și coatele tot de piatră le sprijin. Orizonturi de piatră! Ne-au împietrit sufletele și soarta fiecăruia tot sub greutatea pietrei are să stea. Și, vă mai spun ceva. Joacă rolul cel fără de identitate și trăiește cu adevărat ființa care are crezul în inimă. Trăiește cu adevărat și cel care joacă rolul, precum și cel care își joacă rolul tot cu adevărat trăiește. Cu toții trăim cu adevărat și cu toții ne jucăm rolul. Așa că, între a juca un rol și a trăi cu adevărat o fi

Oameni buni! Să nu mai criticați politicienii! V-ați întrebat vreodată ce necaz o fi pe capul lor? Știți voi ce scopuri nobile au ei și câtă sănătate sacrifică pentru a le realiza? Nimic nu știți! Sărmanii politicieni! Poate că au făcut pipi în pat până la o vârstă înaintată. Poate că au fost prea iubiți de mamele lor și copiii din mahala făceau haz de necaz pe seama asta. Idee n-aveți cât de timizi erau în acele momente și cu câtă dăruire de sine au început să lectureze cărți de dezvoltare personală. Au devenit adevărați eroi și-o să vă demonstreze ce înseamnă a râde de cel din preajma ta. E adevărat, au îmbrăcat haina demnității și limbajul de politician, dar au rămas cu același haos în suflet. Așa că vina nu e doar a politicienilor, dar și a modului în care vă educați copiii. Ei, politicienii, naivi de fire, au urcat acolo sus din frica de a se afla jos, printre voi. Haideți să le arătăm cât de mult îi iubim și poate că unii vor ieși din carapacea naivității. Să rămână cei comp

E dimineață și gândul mi-e la tine.  Mă învelisem de aseară cu dorul de a te vedea. La fel de ghemuit sunt și acum. Nu mai pot tăcea. Te implor, vino lângă mine! De-ai ști ce mugur e în inimă, în tălpi și-n piele. Hai vino lângă mine, iubirea vieții mele! Știi, clipă de clipă înțeleg tot mai mult că nu mai am ce spune. Să te privesc aș vrea, doar asta vreau, minune! Nu știu de ce, dar știu că te înghit din razele de soare. Ce bine e să simt în tine: vânt, litoral și zare. Și, ce plăcut o fi să-mi atingi bătăile inimii cu amurgul degetelor tale. E apus de mine și de tine. Sărutul are să devină răsăritul iubirii noastre. Vezi ce frumos e zborul de păsări dinspre orizont? Cu aceeași splendoare te-aș strânge la piept, să fii pasărea a cărei zbor se pierde în orizontul îmbrățișării mele.

Eh, viață! Văd că îți place să-ți bați joc de sensibilitatea oamenilor. Sau poate că oamenii își bat joc de tine? Numai nu mă certa pentru faptul că îți adresez astfel de întrebări. Înțeleg că în tine o fi toate anotimpurile și ciclurile cosmice. În fine! Îmi spuse-i tu cândva o vorbă. Din gura ta auzisem că oamenii între dânșii nu se mai caută după suflet, ci după înfățișare. Păi, ia bagă de seamă! Cum să te iei după suflet, dacă sufletul lor e plin de durere! O fi altceva dacă  sufletele ar avea ce să dăruiască, să aibă frumusețea lor, să se mândrească cu tine! Da, cu tine, viață! Căci, cu toții ne dorim să zburăm de plăcerile vieții, dar uneori e nevoie a ne aminti măcar de faptul că pentru a alerga mai e nevoie a ne ridica în picioare.

Ne dezmințim, ce ticăloși suntem! Hei, unde ești tu bucurie a vieții? Vrei să-ți aduc aminte cum în copilărie ne jucam de-a v-ați ascunselea? Hai, ieși! Nu te mai ascunde. Să mă predau? Oh... nu vreau! Ce bucurie o fi dacă cedez atât de ușor... Vreau să te prind, să simt că sunt câștigătorul. Ascunde-te bine, bucurie! O să mă plictisesc rău de tot dacă te voi găsi repede. Nici nu încerca! Te voi găsi cât ai clipi din ochi! P.S. Mulți oameni aleargă după bucurii, le caută prin toate ascunzișurile. Și, la un popas, când oboseala a urcat până la tâmple, își dau seama că bucuria era ascunsă după bătaia inimii lor.  

S-a gândit cineva cât e de frumos cuvântul „adio”? Adio, lume! Scrisoare de adio și lacrimi de adio. Oh, lebădă neagră! Să nu spui nimănui ce mare ți-e iubirea. Aripile tale te-ar ține în zborul despărțirii doar câteva secunde. Ești moartă și zaci pe stâncă, de parcă ai fi nominalizată la Premiul Oscar. Felicitări! N-a avut cine să-ți filmeze căderea. Și, pentru ce? Pentru că s-a îndrăgostit de un curcan? Pentru că zborul ei era mai aproape de ceruri? Pentru că nu s-a simțit obligată să se afle printre curci? Și, încă ceva! V-ați gândit vreodată câți dintre noi se sinucid alături de cei care nu ne merită prezența?! Sinuciderea nu e tocmai în moarte. Asta-i sinucidere cu efect imadiat. Dar mai este și o altfel de sinucidere, cea din mintea omului mediocru. Iar pentru mine omul mediocru e acel om care caută plăcerea în alți oameni și din idei pripite refuză să smulgă plăcerea din propriul suflet. Să nu mă întrebați de ce, dar v-o spun  cu certitudine. E atât de frumos cuvântul „adio”!

Lumea asta e plină de băgăreți.  Păi, cum să nu te bagi peste tot, dacă ai fost învățat că cine tace prost rămâne! Dar, oare, prost o fi cel care tace? Eu, spre exemplu, știu a mă preface. Și, mă prefac când tac, căci mintea mea vorbește și sufletu-mi împac. Iar de o fi să mai vorbesc, tot prost rămân. De ce? Deoarece criticul din mine mă critică cu asprime, nu pentru ceea ce spun, ci pentru că vorbesc când nu sunt ascultat. Din sete de cunoaștere am fost atent să văd ce spui și uite că te contrazic. Păi, cum măi frate, dacă vezi prea bine că pătratul tău o fi de fapt dreptunghi. Sărit-ai tu cu vorba de prost ce ești acum. Dorință de-afirmare? Sau, lipsă de-educație? Hai, recunoaște cine-i prostul în naiba mă-tii de nebun! Păi, uite-așa rămân un prost când tac, căci am obraz s-ascult și știu să mă prefac.

În viața asta e frumos, să ai un fiu, să ai o fiică. Pe ram ia vezi o păsărică cum parcă cântă,  parcă râde. Și soarele, albastrul cer. Voință, dragoste și pace. Pisica lângă tine toarce. Soția pâine-n sobă coace. Hai, fuga ieși și tu la drum, s-amuzi copiii ăștia mici. Cu toții hulubași așteaptă să-și frigă mâinele de poftă. O anecdotă să i-o spui vecinului de lângă gard. Trec, zile, ani, copii cresc. Pomii din curte-mbătrânesc. Îmbătrânește mama, tata. A ruginit de-acum și poarta. Îmi depăn amintiri în scris și ruga cerului mă cheamă să o iubesc și s-o fac mamă. Și, parcă nu mai sunt ateu, când am nevoie de credință. În viață totu-i cu putință, de vrei să ai, de vrei să simți. S-o drăgostești în nopți fierbinți, să șușotiți seară de seară. Mister de veghe peste țară când sunt bătrânii fericiți. Adormi, copile! Dormi, tu, tată! Hai să murim pentru răsplată! Să ridicăm neamul din umbră, căci nu mai pot vedea cum umblă vicleanul prin a noastră curte. Eu vreau iubire, lui i-a fute!

Să nu-i spui unei femei despre ceea ce  vrei. Spune-i doar despre ceea ce-ți place. Gândul femeii e între plăcut și neplăcut. Ea trăiește prin senzație și de dragul senzației. Alegerea între a vrea și a nu vrea ține de gândirea bărbaților. Noi, masculii, suntem superiori prin puterea de decizie. Ele, femelele, sunt superioare prin capacitatea de a se dărui. Ți se dăruiește pentru că-i place. Nu ți se dăruiește pentru că nu-i place. E atât de simplu, încât ai zice că de azi înainte vei trăi în altă dimensiune a gândirii. Da, prietene! Ești leneș și vrei totul de-a gata. Dar ce-ar fi dacă de azi înainte o să-ți placă să ai totul de-a gata? Simți diferența? Să-ți placă să respiri și nicidecum să vrei să respiri. A vrea să respiri e ceva condiționat în natura ta. E ceva ce ține de necesitățile fiziologice. Plăcerea e superioară necesităților fiziologice. Îți place nu pentru că vrei, ci pentru că ai învățat să te dăruiești în măsura în care ți se dăruiește.

Trăim într-un centimetru pătrat de suflet dumnezeiesc și ne este sortit să ne înmulțim ca furnicile. Fiecare cu nevoile lui și doar unii dintre oameni cu speranța că acel centimetru de suflet dumnezeiesc nu va mai fi la pătrat, ci la cub. În sens că credința nu va mai fi o etichetă, precum mulți dintre noi s-au obișnuit s-o perceapă. Avem nevoie de cosmos, oameni buni! În ființa umană e atâta potențial, încât uneori se ajunge la schizofrenie. Norocoși sunt cei cu potențial redus, care și-au acceptat destinul și trăiesc cu bucurii vremelnice. Vai de capul celor care aspiră spre o lume a idealurilor. În astfel de oameni se ascunde creația, dar și câtă durere e în sufletul lor! Așa că între potențial și schizofrenie o fi ceva. Și, n-aș vrea să vă rezumați la „și”-ul dintre potențial și schizofrenie, căci „și”-ul acesta e subiectiv, precum e mierea, culeasă din flori de albini și mâncată de viespi.

E minunat să vezi cum viața capătă contur când dinspre un impuls de vrajă tăcerea se transformă-n strajă. Te vei păzi de gândul că cuvântul are să devină punctul tău vulnerabil. O să apară în cale acel obstacol mult dorit și vei tânji să te ridici deasupra cerului mâhnit. Și, dacă e să fiu mai explicit, ți-o spun cu înverșunare! Nu există vreun om care să nu-și dorească a fi dominat, precum nu există vreun om care nu s-ar complace în rolul de dominator. Faptul că suntem conștienți sau inconștienți de anumite lucruri e o chestie aparte. În dragoste, spre exemplu, femeia vrea din adins să fie dominată. E ceva normal și se pare că nu e cu putință a schimba lucrurile. De ce își dorește să fie dominată? Deoarece părinții fetei, care sunt întâi de toate o siguranță pentru orice copil, și-au educat odrasla cu asprime.  În realitate lucrurile stau altfel, în sens că asprimea sau dominația nu e neapărat motiv de siguranță. În orice moment poate să se întâmple ceva devastator, ceea ce va se

Să mă întreb dacă merită să-ți înșeli iubitul? Să născocesc ceva care ar putea să vă placă? Nu, fraților! V-o spun cum este, realitate la puterea a treia, în sens că tu, iubitul tău și amantul. Ce-ți oferă iubitul? Aș spune că îl iubești mai mult pentru siguranța pe care o ai lângă dânsul. Ce-ți oferă amantul? Nimic! Căci, nu e în firea ta să ai un amant. Dar dacă se întâmplă  să-ți fie prietenul gelos chiar și atunci când nu ai amant, păi e de așteptat să ai tentația spre aventuri din afara relației tale. Vei pleca la amant din motiv că nu-ți iubești prietenul. Și, e de-a dreptul paradoxal faptul că după nebunia trăită în patul amantului, îți dai seama cât de mult vrei să fii în brațele iubitului tău. Așa e dat să fie, să ai nevoie a te droga cu afecțiunea celui care n-o să-ți aparțină și să te tratezi cu mângâierile alesului tău de cândva. Sau, dă-l naibii de iubit și de amant, căci e viața ta și faci ce vrei din ea! Bărbia sus, umerii drepți și inima să bată pentru frumosul din