Despre gelozia în relații

O să clarific situația. E vorba cine pe cine, în sens că dacă bărbatul a avut orgasmul și femeia nu, femeia rămâne nemulțumită. Dacă femeia a avut orgasmul și bărbatul nu, bărbatul rămâne nemulțumit. În primul rând e important ca ambii parteneri să fie capabili să se aducă la starea de orgasm în mod reciproc(dacă bărbatul fumează și servește alcool, îi mai este ei a orgasm de la fumul de țigară și de la băutură? Cred că-i mulțumită cu faptul că a înzestrat-o natura cu capacitatea de-a visa, chiar dacă în cel mai des caz visele ei sunt însoțite de regrete). Și-apoi, să luăm în calcul și felul în care femeile au nevoie de atenție sporită, căci așa sunt ele, feminine și enigmatice, și e firesc să-și dorească chiar și în mod obsesiv să fie descoperite. E o glumă, desigur, că ar vrea ele într-adevăr să fie descoperite. Mai degrabă să le simtă bărbatul cu rafinament, cu fiori nebunatici pe piele sau chiar și cu palme zdravene peste fund. Depinde de capacitatea bărbatului de-a o excita. Ce treabă au toate astea cu gelozia? Una mare, aș zice. Lipsește orgasmul, lipsește încrederea, mai ales când n-ai putere să-l provoci. Femeia-i posesivă din lipsă de atenție și bărbatul e cu coaiele de mărimea mărgelelor, căci a crezut că poate să-i satisfacă setea de atenție prin dulcegării de tot felul. Femeia trebuie tratată ca atare, cu caracter de bărbat. E foarte important ca bărbatul să aibă cuvânt în casă, dar să fie cuvânt înțelept și nicidecum bolboroseli dictate la beție. De aici și deducția faptului că un bărbat trebuie să aibă personalitate. Același lucru e valabil și pentru femeie, căci dacă ar avea personalitate, n-ar cerși atenție ca nebuna care e udă leoară până la os de atâta ploaie și tot se plânge cu nu-i dă Dumnezeu ploaie.