Vindea dragoste
Avea în mâna stângă o căldărușă plină cu buchețele de flori. În mâna dreaptă își clătina sufletul, sprijinit de mânerul cârjei. Se mișca cu spatele într-atât de aplecat încât aș fi crezut că vrea să sărute pământul. M-a privit cu o tristețe de copil. A vrut să-i cumpăr un buchețel, dar n-aveam niciun leu în buzunar. Și-apoi, cui să dăruiesc buchețelul? M-am adâncit într-atât de mult în propria-mi singurătate încât abia de-mi aud respirația. Ar trebui să încerc ceva nou, să gust din frica de necunoscut. Dar, oare, acest necunoscut n-o fi asemeni ciupercii frumoase și otrăvitoare?! Nu mai contează. Important e să am antidotul la îndemână. Ce-ar fi dacă aș găsi antidotul în dragoste?! Să iubesc într-atât de mult încât și durerea de dinți să-mi provoace plăcere. Dar cum să iubesc, când mi-e atât de străin acest sentiment. Am înțeles. Trăiesc în țara în care florile costă mai scump decât dragostea.
E ceva spus din suflet si din inima...Bravo aceste rinduri sunt intratit de emotionale,ca prin cuvinte nu se exprima emotiile simtite...
RăspundețiȘtergere