Te iubesc, iubito!

Ce răsărit de soare mai adie pe buzele tale... petale, sepale, pistil. Ah, tu – floare! Agale tresar în bătaia-mi de vânt și mișc verdele lumii într-al tău legământ. Legâmânt ce-n privire e scris, cu scânteie cerească și cu raze din paradis. Iubito, te-am visat în realul cu pânze de dor și oceanul cuprins de-un fior  - tremura ușor, de parcă s-a îmbrățișat albastrul apelor cu albastrul cerului. Știu că e doar un vis care exprimă sete. Bătaia din mine se usucă în ale tale plete. Ne udăm destinele cu lacrimi – să rezistăm în lume. E sete, iubito, nu în noi, ci în cei care ne sorb dragostea din motiv că n-au depășit starea lor de goliciune. Tocmai de asta am nevoie de-a ta îmbrățișare, să trăim în simbioză și să aduc ploaia pe buzele tale. Te iubesc, iubito!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Merită să-ți înșeli iubitul?

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

De ce bărbatul își dorește o fată cuminte?