Te iubesc, iubito!

Ce răsărit de soare mai adie pe buzele tale... petale, sepale, pistil. Ah, tu – floare! Agale tresar în bătaia-mi de vânt și mișc verdele lumii într-al tău legământ. Legâmânt ce-n privire e scris, cu scânteie cerească și cu raze din paradis. Iubito, te-am visat în realul cu pânze de dor și oceanul cuprins de-un fior  - tremura ușor, de parcă s-a îmbrățișat albastrul apelor cu albastrul cerului. Știu că e doar un vis care exprimă sete. Bătaia din mine se usucă în ale tale plete. Ne udăm destinele cu lacrimi – să rezistăm în lume. E sete, iubito, nu în noi, ci în cei care ne sorb dragostea din motiv că n-au depășit starea lor de goliciune. Tocmai de asta am nevoie de-a ta îmbrățișare, să trăim în simbioză și să aduc ploaia pe buzele tale. Te iubesc, iubito!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

De ce multe femei sunt singure?

Gândindu-mă la iubita mea