Verdictul învierii

Suntem vii. Verdictul învierii – să renunți la mugurii plăcerii. Plecăciuni spre ignoranți și spume – de la gurile ce par a fi legume. Lume! Unde-i grăuntele de înțelepciune? De ce loviți în cei nevinovați? De ce trișați? De ce vă condamnați la anii bătrâneții, pe care o să-i oftați în neputința vieții?! Loviți-mă cât pot să fiu lovit, dar nu-mi condamnați aspirațiile, ce tind spre infinit. Și, vă spun cu certitudine că e banal să urăști apusul, din motiv că ți-a fost lene să te trezești în clipele de răsărit. E răsărit de viață, lume! Treziți-vă! Or, adormiți! Dar nu loviți în cei nevinovați, fiindcă o să umblați pe hudiți blestemați. O să arunce copiii cu pietre spre voi și-o să cădeți în noroi în felul în care au căzut nevinovații în nevoi.

P.S. Nevoia voastră a fost să ponegriți și să blestemați! Și, nu uitați de clipa în care veți dori să trăiți, dar nu veți putea decât să oftați!