Împrospătare

Vreau să mi-o sugi, la modul serios, fără a da din gene. Te fut în cur și te sărut pe frunte. Să rezemi clipa dulce când se umple vaginul tău cu spermă și blesteme. Mă lingi din unghia de la picior până pe spate. Înghiți un fir de păr și îmi zâmbești. Băga-mi-aș pula-n mintea ta de oaie. N-am vrut s-o faci, nu vreau să te-njosești. Ce vrei să-ți fac? Ești proastă, n-am ce-ți face. Nu vreau copii din pizda unei curve. Și cât aș vrea să-mbrățișez trecutul, să nu mai știu ce-nseamnă goliciune. Așa mi-e dat, să nu mai am ce spune și scriu prostii, tâmpenii și iluzii. Dar care-i rosul? Nu e niciun rost. E doar un joc cu mine, să îmi reglez metabolismul prin a fi deștept și prin a fi prost. Și poate că cei care vor citi asta se vor înstrăina de mine, și-o să am timp pentru a-l citi pe Dostoievski și pe Tolstoi. Oricum mi-e sufletul plin de zoi. E plinătatea mea și n-am ce face, și nu văd sensul a mă preface că aș fi un înger din ceruri trimis pe pământ. Sunt porc și am plăcerea a mă scălda în noroi. Să nu luați în serios ceea ce e la nivel de gând. Și, da! N-am prieteni. Mi-e somnul prieten, e somnul din noi. Așa e viața și traiul de pe pământ, să îmbinăm utilul cu plăcutul și prostia cu tot ce e sfânt.