Spovedanie matinală

Tot ce vrea o femeie de la un bărbat este ca acesta să se implice într-o relație în plan emoțional. Pe dânsa raționamentele bărbatului n-o interesează. Când e vorba de emoții, se subînțelege faptul că dorește un buchet de flori și multe altele. De unde să ia bani pentru flori e problema bărbatului. Măcar să-i dea muie vecinului poponar și să fie achitat pentru asta. Femeia vrea sentimente. Vrea ceva unic și neconceput în standardele societății. Păi, cum altfel? Mai sunt și femei care concep altfel relațiile, dar astea-s deștepte. Iar când e vorba de femei proaste, lor nu le poți combate vreun anumit stereotip. Ei, bine. Nu mai sunt proaste femeile care-s proaste, doar că felul lor de a comunica este prin afecțiunea pe care le-o dăruiești și nicidecum prin idei filozofice. Cu ideile filozofice să te duci la una care a rătăcit prin raționamente din nu știu care cauză. Dar care femeie o fi mai bună în sensul bun al cuvântului, cea care vrea totul prin sentimentalism denigrat sau cea care știe a cântări cuvintele? Ce înseamnă sentimentalism denigrat? Asta înseamnă că mult-iubitul ei bărbat poate încălca orice conduită morală, să fure, să violeze, să distrugă etc. Pe dânsa asta n-o interesează, că el este un nebulos care emană energie negativă asupra mediului. Tot ce o interesează pe dânsa este ca într-un fel anume el să-și îndrepte energia asupra ei într-un mod constructiv. Să-i dăruiască iubire și limbi în pizdă. Femeia calculată în cuvinte tot la limbi în pizdă speră, doar că în alt mod. Ea speră ca bărbatul de lângă dânsa să fie priceput la vorbă și la fapte. Să vibreze limba lui a bunăstare și principialitate. Să-i umple tezaurul intim cu perle șlefuite de trecerea timpului. E setoasă de cultură generală și de interconexiunea de sisteme trecute prin greutatea clipei. Sigur că da! Sunt femei care nu iubesc sa li se dea limbă în pizdă. Ar fi trebuit să vorbesc și despre ele. Ce să vorbesc? Aș putea doar să subliniez faptul că clasicismul mai e încă la modă. Cracii la nouăzeci de grade și... după principiul bunicăi tale vei trăi, să nu dai sex bărbatului mai mult de două ori pe săptămână. Poate că ai și notat asta undeva, să faci mătănii în fața crezului tău. Așa e dat de la Dumnezeu, să fie totul cu măsură și cu limpezime de undă. Să râzi când ți-a propune bărbatul să-ți tundă blana din locul unde se intersectează membrele posterioare și să-l calmezi cu un polonic în cap. Neobrăzatul! Și-a ieșit din minți și evoluează spre o formă gravă de handicap, căci ai constatat că te vrea din cap până între picioare, să-ți sugă nectarul din tot ce emană sudoare. Ar face-o, zău că ar face-o, dacă ai emana din tine prospețime, dar unde ai văzut ca dogma să împrospăteze tăcerea din tine? Așa e viața, monotonă și uneori vioaie. Bărbaților, feriți-vă pula de zoaie!