Din inima unui bărbat

Simt că te-am speriat cu insistența mea. Respectiv, m-am transformat dintr-un mascul într-un manelist. Cuvintele care ar fi trebuit să le scriu din inimă au devenit siropoase, nu pentru că n-ar fi din inimă, ci pentru că tu nu ești pregătită să le accepți. Într-adevăr, îmi place felul tău de a fi și mi-aș dori să fiu lângă tine, dar sunt unele chestii care mă determină să-mi dau palme serioase peste obraz și să gândesc la rece. Urăsc maneliștii. Urăsc când un băiat nu mai provoacă o fată, s-o facă să-și iasă frumos din minți, ci pur și simplu aleargă ca măgarul după morcov. E dezgustător și n-am vrut să se ajungă la asta. Mă simt ca un bou care a fost frăierit de toreador. Într-adevăr ești puternică și poate că era demn dacă natura te înzestra cu coaie. Mie nu-mi place sentimentalismul și senzația că aș fi castrat, și tocmai faptul că îți spun toate astea mă face să simt că am coaie.

Între bărbat și femeie o fi ceea ce vedem la lichidele cu densități diferite. Presupunem că bărbatul e vinul roșu și femeia e uleiul de trandafiri. Vinul roșu are densitatea mai mare și o să stea la fundul pocalului. Uleiul de trandafiri are densitatea mai mică și se va ridica deasupra vinului. Tocmai de asta femeia este considerată ființă firavă, fiindcă densitatea ființei ei este mai mică decât densitatea bărbatului. Prin acest fapt înțelegem și rolul bărbatului, care are menirea s-o ducă pe femeie în brațe. Iar femeia, din motiv că se situează deasupra bărbatului, datorită densității mai mici pe care o are, va fi un exemplu de virtute  și o imagine a acestuia. Ne dăm seama de trăsăturile distinctive ale bărbatului după felul în care uleiul de trandafiri nu permite vinului să se oxideze și după felul în care femeia nu permite bărbatului să-și piardă calitățile de bărbat, fiindcă femeia are nevoie de căldură pentru a procrea și bărbatul are nevoie de emanație, pentru a-și ech...

Am văzut părul tău în poze. E un păr mătăsos, ceea ce denotă faptul că ai o lume lăuntrică pătrunzătoare. Ești un pic alintată. Totuși, chestia asta te face și mai frumoasă, deoarece datorită acestui fapt îți licăresc ochii, de parcă ai ascunde luminițe de licurici în ei. Și-apoi, m-aș alinta și cu frumusețea ta, dar numai dacă ne-am vedea sub clar de lună, să cânte noaptea și-a ta mână să încălzească mâna mea. Sunt rece și mi-ar face plăcere să mă încălzească dragostea. Dar dacă ar fi să înnebunesc de tăcerea plăcută dintre noi, aș căuta buzele tale și le-aș atinge încet, de parcă aș vrea să savurez universul dintr-o atingere ușoară. Să te fac să mă vrei și să cauți în mine pasiunea bestială. Ești fericirea mea. Cel puțin, în această clipă simt că ești a mea fericire, nu pentru că te-aș lipsi de libertate, ci pentru că îmi permiți să-ți admir zborul.

Dorințele fetelor e un subiect epuizat, deoarece un bărbat care a gustat din plăcerile zeilor nu prea are timp să le bage în seamă pe fete. Nici măcar să le folosească n-are chef, deoarece un zeu face dragoste doar cu zeițe, iar zeițele au o mare dorință de a arăta zeului cât de bune sunt în ale dragostei. Așa că zeițele o să facă dragoste din dorința de a face dragoste, iar fetele o să-și dorească să fie băgate în seamă, deoarece ele n-au înălțimea spirituală care le-ar face să înțeleagă cât de frumos e a face dragoste din spontaneitate și din plăcerea de a combina masculinitatea cu feminitatea. Și, în mod categoric masculinitatea nu depinde de feminitate, precum feminitatea nu depinde de masculinitate. Tocmai din acest motiv majoritatea pământenilor nu ajung la plăcerile zeilor, deoarece ei mereu caută să depindă de ceva. Așa că dorințele fetelor e un subiect epuizat, din motiv că felul lor de a dori nu amplifică felul zeilor de a iubi.

Degrabă vom juca fotbal. Umbră cu cap alb. Dacă n-o lovești tare, nu te bagă în seamă fetele.   Peisaj Revelație   Am vrut să fotografiez o tufă, dar pasărea mi-a stricat cadrul. CONTRE-JOUR Pe meleagurile noastre apa curge la vale. Iarbă verde, prospețime. Când dai de glod, la tălpi e răcoare. Curg rădăcinile copacului îngrădit. Apar floricelele. M-a rugat gânsacul să-i fac o poză de familie. Și în inima ei e 8 martie. Voiam să plec la fete în satul vecin. Și satul nostru are apus de soare. L-aș privi veșnic, cu ceaiul în mâna dreaptă și cu ciocolata în cealaltă mână.

Explicația e simplă. Femeia iese în evidență prin frumusețea ei, iar bărbatul se evidențiază prin puterea lui. Dacă un bărbat se bate cu alți bărbați pentru a fi băgat în seamă de către femeie, atunci o femeie își exprimă feminitatea prin numărul mare de bărbați pe care i-a refuzat. Și, dacă o femeie este înzestrată de la natură cu atâta frumusețe, încât niciun bărbat să nu-i merite prezența, păi vă dați seama câtă invidie e în inima celorlalte femei?! O să-și dorească și ele să respingă cât mai mulți bărbați, să-și exprime în asemenea mod feminitatea. Și, de cele mai multe ori femeia în mod instinctiv lovește cu piciorul în fericirea ei. Dar ce se întâmplă dacă bărbatul n-o bagă în seamă pe femeie? Anume aici e cheia spre inima unei femei. De ce? Deoarece femeia o să-și dorească să-l respingă pe bărbat, dar mai întâi are nevoie ca bărbatul s-o bage în seamă pe femeie. Și, dacă bărbatul își dorește să-și împerecheze destinul cu respectiva  femeie, o să ia în considerație faptul ...

Republica Moldova ar trebui să-l aibă în calitate de președinte de țară pe Borea Țigan. Doar în asemenea mod toate problemele țării vor fi rezolvate printr-o singură întrebare: „a pintru shi?”. Să luptăm cu corupția? „A pintru shi”? Să ne unim cu România? „A pintru shi”? Să ne integrăm în Uniunea Europeană? „A pintru shi”? Să intrăm în componența Uniunii Vamale Euroasiatice? „A pintru shi”? Să ne vindem în continuare FMI-ului? „A pintru shi”? Să fim pasărea Phoenix și să creăm o sferă de influență pe meleagurile noastre? „A pintru shi”? Să căutăm alte soluții? „A pintru shi”?  Oricum suntem o zonă tampon și avem menirea să ne scăldăm în sângele survenit din menstruația țărilor care urmăresc interese geopolitice. Vezi bine că lor le este în cot de moravurile celor din lumea a treia și deseori se întreabă dacă ne bucurăm de electricitate pe acest tărâm, și vai de reacția lor când le mai spui că avem și biblioteci. Nu de alta, dar ei au demnitatea de a trăi sub cerul ...

Drama femeii pornește din clipa în care își spune: „Eu nu sunt de asta...”. Și, parcă încearcă să-i demonstreze imbecilului esența făpturii ei. Fiindcă, acesta i-a aruncat o replică lipsită de temei și a făcut-o să devină răzbunătoare. Dar, oare, e cu putință să te răzbuni cu bunătate în fața prostiei? Sărmana femeie! Va tânji după a ei înțelepciune, să nu mai bage pe nimeni în seamă  și să-și culeagă faptele din educația primită de la mamă. Ah, nesimțiți mai sunt bărbații, mai ales dacă o fi unul din cei cu ochi frumoși, care tăinuiește bunătate în a lui privire, dar se pare că e pierdut în nesimțire și păcat. Și, femeia se simte datoare să-l facă pe imbecil să guste din suspinul înmiresmat de tăcere și amor. Și, imbecilul nu-i chiar imbecil sau poate că e imbecil la puterea șaizeci și noua, fiindcă își dorește să-și justifice comportamentul în dormitor, s-o facă să tresară în nemărginita plăcere dintre extaz și pasiune, și uite așa femeia este pătrunsă de cercul vicios, care p...

O femeie care iubește cu adevărat va oferi libertate bărbatului de lângă dânsa. Într-atât de multă libertate o să-i ofere, încât el va găsi de cuviință să-i spună că îi place să zboare din floare în floare. Și, momentul culminant care credeți că va fi? Întocmai! Să plece femeia de lângă dânsul? Nu, fraților! O astfel de femeie nu pleacă cu una cu două. O să-l asculte pe mult iubitul ei bărbat și o să-și stranguleze dragostea de spovedaniile acestuia. Apoi, ca printr-o minune, va căuta să facă dragoste cum n-a mai făcut-o vreodată și ca o văpaie de iubire va dispărea din viața respectivului bărbat. Oare de ce? Deoarece femeia s-a născut să fie ideal al percepției bărbătești. O să-i ofere totul în ultima noapte de amor și îl va lăsa și pe dânsul să-și stranguleze masculinitatea de privirea celei pe care a pierdut-o pentru totdeauna.

Sărăcia e în fiecare din noi. Într-atât de săraci suntem, încât nicio religie nu ne mai vindecă rănile lumii interioare. Și, tocmai din acest motiv s-a dezvoltat fenomenul Plahotniuc în Republica Moldova. Acest spactaculos fenomen se datorează felului în care privim lucrurile. Și, știți de ce Plahotniuc a ajus să conducă o țară? Vă spun eu de ce. E ceva legat de aspectul fizic al omului. O mare parte din oamenii înalți sunt nevoiți să-i privească de sus în jos pe cei scunzi. Respectiv, acești oameni înalți vor diminua dorința de a zbura spre orizonturi îndepărtate, deoarece în momentul în care privești în jos nu prea ai cum să vezi orizontul. Iar cei scunzi, deopotrivă, o să-și dorească să se contopească cu orizontul lumii interioare, deoarece privirea lor orientată spre cei înalți le dă posibilitatea să vadă nu doar orizontul cunoașterii, dar și cerul scăldat în culori. Tocmai din aceste considerente Phahotniuc a ajuns într-atât de departe. Iar dacă e să vorbesc de problema so...