Dedicație fetelor care castrează bărbații

Simt că te-am speriat cu insistența mea. Respectiv, m-am transformat dintr-un mascul într-un manelist. Cuvintele care ar fi trebuit să le scriu din inimă au devenit siropoase, nu pentru că n-ar fi din inimă, ci pentru că tu nu ești pregătită să le accepți. Într-adevăr, îmi place felul tău de a fi și mi-aș dori să fiu lângă tine, dar sunt unele chestii care mă determină să-mi dau palme serioase peste obraz și să gândesc la rece. Urăsc maneliștii. Urăsc când un băiat nu mai provoacă o fată, s-o facă să-și iasă frumos din minți, ci pur și simplu aleargă ca măgarul după morcov. E dezgustător și n-am vrut să se ajungă la asta. Mă simt ca un bou care a fost frăierit de toreador. Într-adevăr ești puternică și poate că era demn dacă natura te înzestra cu coaie. Mie nu-mi place sentimentalismul și senzația că aș fi castrat, și tocmai faptul că îți spun toate astea mă face să simt că am coaie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Merită să-ți înșeli iubitul?

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

De ce bărbatul își dorește o fată cuminte?