Confesiunile unui amant impertinent

Sunt cel mai impertinent amant, fiindcă mă bag în simțurile tale chiar și atunci când îți atingi iubitul. Și, nici nu știu dacă îi dai lui sau dacă îmi dai mie, fiindcă mă învăluie orgasmul de la depărtare, fără a-mi atinge organele genitale. De fapt, îi dai lui! Ți-o spun de ce. Deoarece eu nu voi cere vreodată de la tine. Mi-e mai plăcut să mi te oferi în momentul în care el intră în tine. El – bărbat manipulat și controlat de simțurile tale. Eu – pe naiba! Eu sunt un nimeni! Doar nimicnicia din mine caută să înțeleagă și să combine. Combin cuvântul „aripi” prin prepoziția „de” alături de cuvântul „libertate”. Și va ieși din nimicnicia mea metafora „aripi de libertate”. Și tot din nimicnicie voi căuta să-ți ating degetele, de parcă aș atinge țurțuri de gheță. Să curga răcoarea degetelor tale în palmele mele de foc. Să te apropii de respirația mea și să savurez tensiunea dintre noi. Oh, tensiune! Să simți că aș intra în tine la fel cum un meteorit intră în orbită și să te întorci la iubitul tău, speriată de nimicnicia din mine. Sunt cel mai impertinent amant, fiindcă nu ne-am avut, dar ne chinuim constant, știind că n-o să-ți fiu iubit și n-o să-mi fii iubită.