În inima ta

Sunt păianjenul din inima ta. Simți cum îmi țes pânza din bătăile inimii tale? Zici că nu mai poți de-atâtea exaltări și trăiri imaginare? Ai fi vrut să fiu lângă tine, în realitate? Să-ți ating tâmplele cu săruturi? Nu e bine… Tu meriți mai mult, să curgă pe tine așteptări de vânturi care dor în respirația timpului ce are să treacă  ca o căprioară prin ochii vânătorului. Chiar vrei să fii prada trăirilor mele? Oprește-te. Nu-ți mai permit să citești, dacă nu știi să te dedici întru totul. Și, nu uita! Sunt păianjenul din inima ta.

De-ai ști cât de real sunt și cât de bine aș putea să mă joc cu trăirile tale. Te implor!  Încetează să crezi că aș putea să-ți aparțin, să-ți ling creierii cu metafore, recitându-ți poezii erotice și atingându-ți sânii. Să-mi reproșezi că vrei dragoste? Chiar crezi că ai putea trăi intensitatea clipei, ce are să curgă prin tine ca ceara topită de pe lumânări romantice... să fim ca doi îndrăgostiți care și-au dăruit unul altuia virginitatea printre petale de trandafiri. Fute-mă, dragă! Căci, vom avea timp și pentru iubiri...

Mă doare capul. M-ai vrăjit fără să-mi dau seama. Nu mai știu ce să fac, căci nu-mi mai găsesc locul. Cum ai putut? De ce tocmai pe mine? Da, tu, cea care citești acum. Să știi că ești fantastic de drăguță și era cât pe ce să-mi doresc să fiu cu tine. Dar, nu! N-o să împart durerile de cap cu tine…

Ha, ha! Aiurim? Pe bune? De ce ne-am consumat atât de repede? De parcă întreaga noastră iubire a fost ca un sunet de venire a trenului în gară. N-am rămas nici eu cu tine și nici tu cu mine. Ne-am legat dragostea de șine, înaintea trenului - și am urcat ambii în același vagon. Dar pentru ce? Pentru că trăim și iubim prin durere, asemeni spicelor dintr-un amurg de vară secerat… asemeni pământului arat într-un târziu de toamnă. Mâncăm pâine caldă, dar numai pentru că trenul s-a defectat în stație.

Sunt supărat, nu pe tine, ci pe mine. Cum să nu mă supăr, când știu că te-am lăsat în inima mea atât de ușor, ca pe un fulg de nea care are să se topească și să curgă prin vene, să-mi pulseze trăirile până la degetul mic de la picior. Era să ating orgasmul doar gândindu-mă la tine. E miraculos efectul tău asupra mea și poate că mi-aș dori să te îmbrățișez, dacă n-ai fi deja topită în mine…

După atâtea reproșuri și încercări de-a te iubi - ți-o spun ultima oară! Te vreau ca o cascadă pe timp de vară, să ne frecăm cu sunetele apei pe la tâmple, pe subsuori, prin zonele intime… câtă căldură și câtă răcoare. Pe bâjbâite intru în tine, ca în diminețile în care dormeai lângă mine. Lunatic… ah, cum lunecă în interiorul tău… de-o dragoste să dau drumul, dar… nu. Nu vreau decât să te simt mai aproape și mai umedă – ca o cascadă ce curge pe timp de vară.