Geneză

În viața asta e frumos, să ai un fiu, să ai o fiică. Pe ram ia vezi o păsărică cum parcă cântă,  parcă râde. Și soarele, albastrul cer. Voință, dragoste și pace. Pisica lângă tine toarce. Soția pâine-n sobă coace. Hai, fuga ieși și tu la drum, s-amuzi copiii ăștia mici. Cu toții hulubași așteaptă să-și frigă mâinele de poftă. O anecdotă să i-o spui vecinului de lângă gard. Trec, zile, ani, copii cresc. Pomii din curte-mbătrânesc. Îmbătrânește mama, tata. A ruginit de-acum și poarta. Îmi depăn amintiri în scris și ruga cerului mă cheamă să o iubesc și s-o fac mamă. Și, parcă nu mai sunt ateu, când am nevoie de credință. În viață totu-i cu putință, de vrei să ai, de vrei să simți. S-o drăgostești în nopți fierbinți, să șușotiți seară de seară. Mister de veghe peste țară când sunt bătrânii fericiți. Adormi, copile! Dormi, tu, tată! Hai să murim pentru răsplată! Să ridicăm neamul din umbră, căci nu mai pot vedea cum umblă vicleanul prin a noastră curte. Eu vreau iubire, lui i-a fute! Ce viaț-o fi făr’ de virtute? Amețitoare vino-du-te și gol în inimă și-n tot. Eu nu mai pot! Mi-e dor de-un dor cu gust de viață, s-o drăgostesc în dimineață. Și, apă rece peste față, să mă trezească, să fiu însumi, când zac în râsu-mi și în plânsu-mi. E lângă mine, vreau să-mi fie: iubită, mamă și soție.