Între limbaj și plăcere

În dimineața zilei de azi am înțeles ceva. Așteptam să vină un om și apăruse un câine. Arăta într-atât de fioros, încât îmi doream să experimentez ceva. În mod normal trebuia să simt spaimă, dar încercasem să caut plăcerea din mine în timp ce priveam spre dulău. Încetase să latre. Nu-și mai arăta colții. Dădea din coadă și se mișca cu bucurie de pe o labă pe alta. Înțelesesem că între limbaj și plăcere e ceva sacru. Îmi aduceam aminte și de zilele în care îmi cumpăram ciocolată, pentru a o savura în timpul examenelor. Plăcerea avea să fie un stimul pentru a percepe limbajul matematic sau oricare alt limbaj. Mi-am propus să fac față unei adevărate provocări. De data asta începusem să cânt. Știam că m-a călcat ursul pe urechi, dar nu doream să mai cânt pur și simplu, ci din plăcere. Era nemaipomenit de frumos să-mi aud vocea. În acel moment am înțeles că pot să posed cu ușurință orice limbaj, dacă o să-mi propun a-l descifra cu plăcere.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Merită să-ți înșeli iubitul?

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

De ce bărbatul își dorește o fată cuminte?