Între plăcere și voință

Plăcerea de a te da cu sania la vale se compensează cu voința de a urca dealul. Acest principiu e valabil și pentru felul în care un bărbat are menirea să iubească. Își cucerește femeia și o iubește până simte că nu mai primește plăcere, apoi încearcă să o recucerească. Dacă dealul e mic, păi și plăcerea de a te da cu sania la vale o fi pe o durată mai scurtă de timp. Lungimea dealului nu e tocmai egală cu timpul în care o cucerești, ci mai degrabă este echivalentă cu așteptările femeii. S-ar putea să fii aproape de așteptările ei, dar s-ar putea să fii departe de idealul ei de bărbat. Asta ar însemna că din start ai putea fi cu sania în vârful dealului mare, dar s-ar putea să fii și la poalele dealului. Dacă s-a întâmplat s-o ai pe respectiva femeie, păi încă nu înseamnă că nu va trebui să simți urcușul pentru a o avea din nou. Minunat o fi dacă din dorința de a o avea o să alergi la deal cu sania după tine. Căci, dacă o să lungești timpul s-ar putea să se topească zăpada.