Din inima unui bărbat

Să nu iubești în numele iubirii, ci să iubești în numele libertății.  Căci, prin libertatea de a iubi o vei iubi pe cea care e liberă să iubească. Să nu iubești în numele iubirii, fiindcă plus cu plus o să constrângă frumosul lumii ce-l trăiești și două infinituri plângă în limita unei povești. Dar, să iubești în libertate și să tresari de dorul ei, să plângi, să râzi, să ai dreptate, să guști din plinul dragostei e mai frumos, ți-o spun, eu, frate! E mai frumos, chiar dacă doare. Și, bezna nopții trecătoare va fi splendoarea de sub soare! Totuși, o fi ceva fără de care n-ai cum să o iubești atare. Așa e, frate! Trebuie... trebuie multă răbdare. Acesta e prețul continuității tale și n-are sens să te amăgești cu plăcerea trecătoare. Aruncă chinul de pe tine, căci chinul tău nu-i doar al tău. E chinul care, poate, vine  din așteptarea inutilă. Și, e păcat să ai o viață de asta, cum să-ți spun, sterilă. Așa că tot ce faci de-acum va fi ușor și din iubire. Vei căuta în libertate...

Libertatea absolută există doar pentru omul care se reîncarnează în propria lui tăcere. E absolut liber să nu existe, să nu știe nici de durere, nici de plăcere. Să fie departe de fericire și de necaz. Să nu simtă nici vibrația oricărei lumi, nici frica și nici curajul. E în firea lui să existe într-acolo unde nimic nu există. Nici căldură și nici frig. Nici culori, nici lumină și nici întuneric. Nici moarte să nu existe și nici viață veșnică. Tăcerea e dincolo de tot și e prea puțin spus că tăcerea e de aur. Aurul există, are greutate și valoare. Greutatea și valoarea tăcerii se ascunde în voința de a tăcea. Și, cel care s-a reîncarnat în propria tăcere, s-a reîncarnat și în tăcerea cărnii de pe dânsul. E doar carnea, infinitul și tăcerea.

De mic copil mă tot frământa un gând. Eram curios să aflu de ce mama face reparație. Parcă toate lucrurile erau la locul lor și parcă din adins căuta să le răscolească. O întrebasem, desigur, și mi-a răspuns că trebuie și noi să fim de rând cu lumea. Venise vecina să ne viziteze și când văzuse că facem reparație, mare a fost nevoia! Nu trecuse mult timp și se apucase și ea de reparație. E suficient o gospodină să se apuce de ceva și satul are să capete un alt suflu.   Au trecut ani și îmi dau prea bine seama că reparația asta nu e doar o simplă reparație, ci e o ieșire din rutină. E prea departe Dubaiul de buzunarul omului de la sat și se bucură sărmanul măcar cu gândul că a trecut un an și a reușit să-și facă oleacă de reparație.

Scotocește prin tomberoane, în speranța că va găsi o carte bună de citit. Și-ar fi dorit să citească ceva legat de lumea stelelor, dar se pare că o să lectureze cărțulia aia mică, pe care o găsise cu trei zile în urmă. E pacifist de fire și nu se lăsă atras a citi o carte despre arta războiului. Mai auzise de cartea generalului Sun Tzu și o trată cu indiferență de fiecare dată când dădea peste dânsa. De data asta, totuși, încumetă să se aprofundeze în lectură. Făcuse o pauză la pagina cincisprezece și căuta din adins să-și umple golul din interior. Era conștient de faptul că trăiește într-o lume în care izbutești a fi cineva doar prin înșelătorie. Primise o educație bună de la părinți și n-a îndrăznit vreodată să calce pe coada șefilor. În asemenea mod a ajuns la incapacitatea de a lucra într-un colectiv. L-a împins spiritualitatea spre viața de sub plapuma înzăpezită. Era luptător, dar  nu cu cei din jur, ci cu gândul că nu e tocmai o soluție să se sinucidă. Sanda, o copi...

O fi în viața asta o morală, să spui ce vrei, cum vrei și când ai vrea. Aievea o să crezi că spui ceva. Și, de n-ar fi să dai un sfat, tu, dulce, efemeră și plăpândă. Și, de n-ar fi să spui ce crezi, precum că verzii cai de pe pereți o fi de fapt nu cai, ci, poate, iepe. Și nu o fi chiar pe pereți, dar mai degrabă-n stepă sau în stepe, să pască somn din iarba adormită. Deci, ce plăcut o fi să dai un sfat, băgând de seamă să nu fii sfătuită. Păi, cum așa? De ce faci una ca asta, femeie sfătuitoare? Ah, da! Îmi spui să cred în muncă grea și să nu mă bag în ceea ce numești tu loterie. Dar, oare, să dai sfaturi la zece oameni sau poate la o mie... n-o fi și acest fel de a sfătui un joc de noroc? Să știi că vorba ta s-a adeverit. Din câte vorbe? Dintr-o sută? Pe zi? Pe an? Să tac? Hm, eh, tu efemeră și plăpândă! Să știi în veci o vorbă de-a lui Kant: Nu-mi dați sfaturi, știu să greșesc și singur! Așa că e de la sine înțeles. Femeia sfătuitoare nu mizează pe virtute, ci pe interes! Or, vi...

O femeie nu prea este încântată atunci când un bărbat îi declară în mod deschis că o vrea. Una închisă la minte i-ar spune să se care naibii, iar dacă o fi una inteligentă, păi l-ar întreba în ce mod o dorește. El, cum e macho de fire, o să-i spună că o vrea în toate modurile. Și, dacă e și ea trecută prin viață o să-l întrebe în mod direct dacă o vrea în plan sexual sau dacă și-ar dori-o în plan sentimental. După o astfel de întrebare mintea bărbatului n-ar mai trebui să aibă capacitatea de a interpreta, dar dacă o fi bărbat cu fantezie, e de așteptat ca dânsul s-o întrebe dacă floarea vrea lumina soarelui pentru a se produce reacția de fotosinteză sau dacă o fi dorind altceva, să se scalde în lumină, pentru a i se reflecta frumusețea. La o astfel de replică, femeia s-ar prinde în mreaja bărbatului. Și, bine o fi să mai știe că de la prea multă lumină o fi și căldura mare și ar putea să se ofilească.

Plăcerea de a te da cu sania la vale se compensează cu voința de a urca dealul. Acest principiu e valabil și pentru felul în care un bărbat are menirea să iubească. Își cucerește femeia și o iubește până simte că nu mai primește plăcere, apoi încearcă să o recucerească. Dacă dealul e mic, păi și plăcerea de a te da cu sania la vale o fi pe o durată mai scurtă de timp. Lungimea dealului nu e tocmai egală cu timpul în care o cucerești, ci mai degrabă este echivalentă cu așteptările femeii. S-ar putea să fii aproape de așteptările ei, dar s-ar putea să fii departe de idealul ei de bărbat. Asta ar însemna că din start ai putea fi cu sania în vârful dealului mare, dar s-ar putea să fii și la poalele dealului. Dacă s-a întâmplat s-o ai pe respectiva femeie, păi încă nu înseamnă că nu va trebui să simți urcușul pentru a o avea din nou. Minunat o fi dacă din dorința de a o avea o să alergi la deal cu sania după tine. Căci, dacă o să lungești timpul s-ar putea să se topească zăpada.

Știu că sunt bucată din inima ta. Mă vei ignora și-o să refuzi a ne vedea vreodată. Te-am speriat cu pasiunea din mine. Nici măcar nu-mi mai dai motiv să mă apropii de tine. Te comporți în felul în care o faci și cu băgăreții. Mă ai de infantil și nepriceput în ale dragostei. Îți lipsește siguranța. Îți lipsește durerea din suflet. Ai rămas doar cu cicatricele spirituale, care de fapt nu te fac să ai farmec, ci mai degrabă ți-au umplut făptura cu trufie. Ciupercă otrăvitoare ce ești! Știi doar să mizezi pe frumusețea chipului și ești departe de a împărtăși frumusețea din inima ta. N-ai inimă, scorpie mică ce ești! Aștepți să-ți îmbătrânească chipul pentru a ajunge să-ți doreși să dai viață fetiței din tine. Vei fi flămândă de dragoste în ziua în care o să-ți dai seama că frumusețea ta apune. O să apună într-atât de repede, încât vei simți că ți-ai trăit viața în zadar. Știi bine de ce nu mă apropii de tine! Ești limitată! Nu vreau să-ți dăruiesc limite. Vreau să fii infinitul dragos...

În dimineața zilei de azi am înțeles ceva. Așteptam să vină un om și apăruse un câine. Arăta într-atât de fioros, încât îmi doream să experimentez ceva. În mod normal trebuia să simt spaimă, dar încercasem să caut plăcerea din mine în timp ce priveam spre dulău. Încetase să latre. Nu-și mai arăta colții. Dădea din coadă și se mișca cu bucurie de pe o labă pe alta. Înțelesesem că între limbaj și plăcere e ceva sacru. Îmi aduceam aminte și de zilele în care îmi cumpăram ciocolată, pentru a o savura în timpul examenelor. Plăcerea avea să fie un stimul pentru a percepe limbajul matematic sau oricare alt limbaj. Mi-am propus să fac față unei adevărate provocări. De data asta începusem să cânt. Știam că m-a călcat ursul pe urechi, dar nu doream să mai cânt pur și simplu, ci din plăcere. Era nemaipomenit de frumos să-mi aud vocea. În acel moment am înțeles că pot să posed cu ușurință orice limbaj, dacă o să-mi propun a-l descifra cu plăcere.

Rutina o fi asemănătoare cu gazul de cahlă. Ne intoxicăm sufletele de atâta plictiseală și trăim acea stare din visele în care ne afișăm nuditatea în fața colegilor. Mare luptă o fi atunci să ne trezim. Vrem din adins să credem că e vis, dar de fapt e atât de real! Rutina asta o fi și un fel de revelație, doar că s-a îmbrăcat pe sufletele noastre cu dinaintea dinapoi. O fi și scăpare din starea de rutină. Una din cele mai eficiente metode este să bei multă apă. După ce ai băut o cantitate enormă de lichid e nevoie să te întinzi cu spatele pe podea. Va trebui să aștepți clipa în care te vei simți asemei vaporului Titaninc înainte de scufundare. O să te văicărești dintr-o parte în alta, dar vei ști că efortul merită, căci după ce o să simți că nu mai poți, o să alergi într-acolo unde o să-ți ridici moralul de îndată ce o să urinezi.

V-ați întrebat vreodată cât e de plăcut a trăi viața cu adevărat? Vă este frică să nu creadă lumea că sunteți nebuni? Ei, bine! Frica voastră e de-a dreptul nebunie! Fricoșilor! Trădătorilor! Hiene blestemate ce sunteți! Mi-e scârbă să văd cum pătați sângele de geto-dac. O fi avut strămoșii noștri slăbiciune la femei, dar au fost războinici adevărați! Au venit cei prefăcuți și ne-au dezbinat neamul, apoi l-au și cucerit. Mi-e inima de piatră. Parcă aș scrie în piatră. Parcă aș vorbi cu pietrele. Cu tâmpla în piatră și coatele tot de piatră le sprijin. Orizonturi de piatră! Ne-au împietrit sufletele și soarta fiecăruia tot sub greutatea pietrei are să stea. Și, vă mai spun ceva. Joacă rolul cel fără de identitate și trăiește cu adevărat ființa care are crezul în inimă. Trăiește cu adevărat și cel care joacă rolul, precum și cel care își joacă rolul tot cu adevărat trăiește. Cu toții trăim cu adevărat și cu toții ne jucăm rolul. Așa că, între a juca un rol și a trăi cu adevărat o fi...

Oameni buni! Să nu mai criticați politicienii! V-ați întrebat vreodată ce necaz o fi pe capul lor? Știți voi ce scopuri nobile au ei și câtă sănătate sacrifică pentru a le realiza? Nimic nu știți! Sărmanii politicieni! Poate că au făcut pipi în pat până la o vârstă înaintată. Poate că au fost prea iubiți de mamele lor și copiii din mahala făceau haz de necaz pe seama asta. Idee n-aveți cât de timizi erau în acele momente și cu câtă dăruire de sine au început să lectureze cărți de dezvoltare personală. Au devenit adevărați eroi și-o să vă demonstreze ce înseamnă a râde de cel din preajma ta. E adevărat, au îmbrăcat haina demnității și limbajul de politician, dar au rămas cu același haos în suflet. Așa că vina nu e doar a politicienilor, dar și a modului în care vă educați copiii. Ei, politicienii, naivi de fire, au urcat acolo sus din frica de a se afla jos, printre voi. Haideți să le arătăm cât de mult îi iubim și poate că unii vor ieși din carapacea naivității. Să rămână cei comp...

E dimineață și gândul mi-e la tine.  Mă învelisem de aseară cu dorul de a te vedea. La fel de ghemuit sunt și acum. Nu mai pot tăcea. Te implor, vino lângă mine! De-ai ști ce mugur e în inimă, în tălpi și-n piele. Hai vino lângă mine, iubirea vieții mele! Știi, clipă de clipă înțeleg tot mai mult că nu mai am ce spune. Să te privesc aș vrea, doar asta vreau, minune! Nu știu de ce, dar știu că te înghit din razele de soare. Ce bine e să simt în tine: vânt, litoral și zare. Și, ce plăcut o fi să-mi atingi bătăile inimii cu amurgul degetelor tale. E apus de mine și de tine. Sărutul are să devină răsăritul iubirii noastre. Vezi ce frumos e zborul de păsări dinspre orizont? Cu aceeași splendoare te-aș strânge la piept, să fii pasărea a cărei zbor se pierde în orizontul îmbrățișării mele.

Eh, viață! Văd că îți place să-ți bați joc de sensibilitatea oamenilor. Sau poate că oamenii își bat joc de tine? Numai nu mă certa pentru faptul că îți adresez astfel de întrebări. Înțeleg că în tine o fi toate anotimpurile și ciclurile cosmice. În fine! Îmi spuse-i tu cândva o vorbă. Din gura ta auzisem că oamenii între dânșii nu se mai caută după suflet, ci după înfățișare. Păi, ia bagă de seamă! Cum să te iei după suflet, dacă sufletul lor e plin de durere! O fi altceva dacă  sufletele ar avea ce să dăruiască, să aibă frumusețea lor, să se mândrească cu tine! Da, cu tine, viață! Căci, cu toții ne dorim să zburăm de plăcerile vieții, dar uneori e nevoie a ne aminti măcar de faptul că pentru a alerga mai e nevoie a ne ridica în picioare.

Ne dezmințim, ce ticăloși suntem! Hei, unde ești tu bucurie a vieții? Vrei să-ți aduc aminte cum în copilărie ne jucam de-a v-ați ascunselea? Hai, ieși! Nu te mai ascunde. Să mă predau? Oh... nu vreau! Ce bucurie o fi dacă cedez atât de ușor... Vreau să te prind, să simt că sunt câștigătorul. Ascunde-te bine, bucurie! O să mă plictisesc rău de tot dacă te voi găsi repede. Nici nu încerca! Te voi găsi cât ai clipi din ochi! P.S. Mulți oameni aleargă după bucurii, le caută prin toate ascunzișurile. Și, la un popas, când oboseala a urcat până la tâmple, își dau seama că bucuria era ascunsă după bătaia inimii lor.  

S-a gândit cineva cât e de frumos cuvântul „adio”? Adio, lume! Scrisoare de adio și lacrimi de adio. Oh, lebădă neagră! Să nu spui nimănui ce mare ți-e iubirea. Aripile tale te-ar ține în zborul despărțirii doar câteva secunde. Ești moartă și zaci pe stâncă, de parcă ai fi nominalizată la Premiul Oscar. Felicitări! N-a avut cine să-ți filmeze căderea. Și, pentru ce? Pentru că s-a îndrăgostit de un curcan? Pentru că zborul ei era mai aproape de ceruri? Pentru că nu s-a simțit obligată să se afle printre curci? Și, încă ceva! V-ați gândit vreodată câți dintre noi se sinucid alături de cei care nu ne merită prezența?! Sinuciderea nu e tocmai în moarte. Asta-i sinucidere cu efect imadiat. Dar mai este și o altfel de sinucidere, cea din mintea omului mediocru. Iar pentru mine omul mediocru e acel om care caută plăcerea în alți oameni și din idei pripite refuză să smulgă plăcerea din propriul suflet. Să nu mă întrebați de ce, dar v-o spun  cu certitudine. E atât de frumos cuvântul „ad...

Lumea asta e plină de băgăreți.  Păi, cum să nu te bagi peste tot, dacă ai fost învățat că cine tace prost rămâne! Dar, oare, prost o fi cel care tace? Eu, spre exemplu, știu a mă preface. Și, mă prefac când tac, căci mintea mea vorbește și sufletu-mi împac. Iar de o fi să mai vorbesc, tot prost rămân. De ce? Deoarece criticul din mine mă critică cu asprime, nu pentru ceea ce spun, ci pentru că vorbesc când nu sunt ascultat. Din sete de cunoaștere am fost atent să văd ce spui și uite că te contrazic. Păi, cum măi frate, dacă vezi prea bine că pătratul tău o fi de fapt dreptunghi. Sărit-ai tu cu vorba de prost ce ești acum. Dorință de-afirmare? Sau, lipsă de-educație? Hai, recunoaște cine-i prostul în naiba mă-tii de nebun! Păi, uite-așa rămân un prost când tac, căci am obraz s-ascult și știu să mă prefac.

În viața asta e frumos, să ai un fiu, să ai o fiică. Pe ram ia vezi o păsărică cum parcă cântă,  parcă râde. Și soarele, albastrul cer. Voință, dragoste și pace. Pisica lângă tine toarce. Soția pâine-n sobă coace. Hai, fuga ieși și tu la drum, s-amuzi copiii ăștia mici. Cu toții hulubași așteaptă să-și frigă mâinele de poftă. O anecdotă să i-o spui vecinului de lângă gard. Trec, zile, ani, copii cresc. Pomii din curte-mbătrânesc. Îmbătrânește mama, tata. A ruginit de-acum și poarta. Îmi depăn amintiri în scris și ruga cerului mă cheamă să o iubesc și s-o fac mamă. Și, parcă nu mai sunt ateu, când am nevoie de credință. În viață totu-i cu putință, de vrei să ai, de vrei să simți. S-o drăgostești în nopți fierbinți, să șușotiți seară de seară. Mister de veghe peste țară când sunt bătrânii fericiți. Adormi, copile! Dormi, tu, tată! Hai să murim pentru răsplată! Să ridicăm neamul din umbră, căci nu mai pot vedea cum umblă vicleanul prin a noastră curte. Eu vreau iubire, lui i-a fu...

Să nu-i spui unei femei despre ceea ce  vrei. Spune-i doar despre ceea ce-ți place. Gândul femeii e între plăcut și neplăcut. Ea trăiește prin senzație și de dragul senzației. Alegerea între a vrea și a nu vrea ține de gândirea bărbaților. Noi, masculii, suntem superiori prin puterea de decizie. Ele, femelele, sunt superioare prin capacitatea de a se dărui. Ți se dăruiește pentru că-i place. Nu ți se dăruiește pentru că nu-i place. E atât de simplu, încât ai zice că de azi înainte vei trăi în altă dimensiune a gândirii. Da, prietene! Ești leneș și vrei totul de-a gata. Dar ce-ar fi dacă de azi înainte o să-ți placă să ai totul de-a gata? Simți diferența? Să-ți placă să respiri și nicidecum să vrei să respiri. A vrea să respiri e ceva condiționat în natura ta. E ceva ce ține de necesitățile fiziologice. Plăcerea e superioară necesităților fiziologice. Îți place nu pentru că vrei, ci pentru că ai învățat să te dăruiești în măsura în care ți se dăruiește.

Trăim într-un centimetru pătrat de suflet dumnezeiesc și ne este sortit să ne înmulțim ca furnicile. Fiecare cu nevoile lui și doar unii dintre oameni cu speranța că acel centimetru de suflet dumnezeiesc nu va mai fi la pătrat, ci la cub. În sens că credința nu va mai fi o etichetă, precum mulți dintre noi s-au obișnuit s-o perceapă. Avem nevoie de cosmos, oameni buni! În ființa umană e atâta potențial, încât uneori se ajunge la schizofrenie. Norocoși sunt cei cu potențial redus, care și-au acceptat destinul și trăiesc cu bucurii vremelnice. Vai de capul celor care aspiră spre o lume a idealurilor. În astfel de oameni se ascunde creația, dar și câtă durere e în sufletul lor! Așa că între potențial și schizofrenie o fi ceva. Și, n-aș vrea să vă rezumați la „și”-ul dintre potențial și schizofrenie, căci „și”-ul acesta e subiectiv, precum e mierea, culeasă din flori de albini și mâncată de viespi.

E minunat să vezi cum viața capătă contur când dinspre un impuls de vrajă tăcerea se transformă-n strajă. Te vei păzi de gândul că cuvântul are să devină punctul tău vulnerabil. O să apară în cale acel obstacol mult dorit și vei tânji să te ridici deasupra cerului mâhnit. Și, dacă e să fiu mai explicit, ți-o spun cu înverșunare! Nu există vreun om care să nu-și dorească a fi dominat, precum nu există vreun om care nu s-ar complace în rolul de dominator. Faptul că suntem conștienți sau inconștienți de anumite lucruri e o chestie aparte. În dragoste, spre exemplu, femeia vrea din adins să fie dominată. E ceva normal și se pare că nu e cu putință a schimba lucrurile. De ce își dorește să fie dominată? Deoarece părinții fetei, care sunt întâi de toate o siguranță pentru orice copil, și-au educat odrasla cu asprime.  În realitate lucrurile stau altfel, în sens că asprimea sau dominația nu e neapărat motiv de siguranță. În orice moment poate să se întâmple ceva devastator, ceea ce v...

Să mă întreb dacă merită să-ți înșeli iubitul? Să născocesc ceva care ar putea să vă placă? Nu, fraților! V-o spun cum este, realitate la puterea a treia, în sens că tu, iubitul tău și amantul. Ce-ți oferă iubitul? Aș spune că îl iubești mai mult pentru siguranța pe care o ai lângă dânsul. Ce-ți oferă amantul? Nimic! Căci, nu e în firea ta să ai un amant. Dar dacă se întâmplă  să-ți fie prietenul gelos chiar și atunci când nu ai amant, păi e de așteptat să ai tentația spre aventuri din afara relației tale. Vei pleca la amant din motiv că nu-ți iubești prietenul. Și, e de-a dreptul paradoxal faptul că după nebunia trăită în patul amantului, îți dai seama cât de mult vrei să fii în brațele iubitului tău. Așa e dat să fie, să ai nevoie a te droga cu afecțiunea celui care n-o să-ți aparțină și să te tratezi cu mângâierile alesului tău de cândva. Sau, dă-l naibii de iubit și de amant, căci e viața ta și faci ce vrei din ea! Bărbia sus, umerii drepți și inima să bată pentru frumosul ...

Succesul e asemeni unei raze de soare, care are să pătrundă în inima beznei. Inima beznei? Rază de soare? Ce nebunie și câtă nerozie în mintea mea. Mi-aduc aminte de misterul miilor de vise. Să fie succesul un vis împlinit? Și dacă visele s-au terminat? Fatal o fi să faci din viață o frunză gelbenă ce are să se desprindă de pe ram și lin sub dor de vânt să zboare. Să îmi aștept singurătatea precum bătrâna își așteaptă la geam sau poate lângă poartă vreun nepot? Nu pot să mai aștept pretextul de a fi deștept și snob. A aștepta succesul e precum a te condiționa cu mândrie în postura de rob. Cum e să renunți a trăi pentru succes? E asemeni valsului dansat cu picioarele goale printre rouă și spini. Nu oricine are tupeul să trăiască în libertatea constrângerii. Ești liber în singurătate și constrâns de necesitate.

Să pornim de la faptul că fetele demne de respect sunt acele fete care nu se lasă „cucerite” din prima seară. Fetele care n-au respect de sine sunt acele fete care acceptă aventuri de o noapte. Pe bune? Și dacă o fată demnă de respect s-a încumetat să citească o singură carte în viața ei, care desigur se numește ABECEDAR, păi, va fi ea demnă de respect prin sensibilitatea ei silabisită? Dacă o fată care nu-i demnă de respect din simplul fapt că preferă aventurile de o noapte, chiar să nu fie demnă de respect și pentru sensibilitatea ei? Știe cineva ce profunzimi are și ce-a motivat-o să aleagă o astfel de cale? Are cineva idee prin ce ritual își alege masculii? Conștientizează cineva câtă pasiunea lasă ea în inimile lor?  Deci, e demnă de mai mult respect fata domestică? Și, desigur că o fi și mai provocatoare. Prin ce să fie provocatoare? Păi, da! Va fi provocatoare pentru cel care va dori s-o domesticească și mai mult. N-am nimic împotriva fetelor „demne de respect”, care di...

Tot ce vrea o femeie de la un bărbat este ca acesta să se implice într-o relație în plan emoțional. Pe dânsa raționamentele bărbatului n-o interesează. Când e vorba de emoții, se subînțelege faptul că dorește un buchet de flori și multe altele. De unde să ia bani pentru flori e problema bărbatului. Măcar să-i dea muie vecinului poponar și să fie achitat pentru asta. Femeia vrea sentimente. Vrea ceva unic și neconceput în standardele societății. Păi, cum altfel? Mai sunt și femei care concep altfel relațiile, dar astea-s deștepte. Iar când e vorba de femei proaste, lor nu le poți combate vreun anumit stereotip. Ei, bine. Nu mai sunt proaste femeile care-s proaste, doar că felul lor de a comunica este prin afecțiunea pe care le-o dăruiești și nicidecum prin idei filozofice. Cu ideile filozofice să te duci la una care a rătăcit prin raționamente din nu știu care cauză. Dar care femeie o fi mai bună în sensul bun al cuvântului, cea care vrea totul prin sentimentalism denigrat sau cea ca...

Mă privea insistent și parcă își dorea să-i spun că o vreau. I-am spus că o vreau și mă acoperise un val de tristețe. Mi-am zis că sunt prea direct și am emoționat-o prea tare, ceea ce a făcut-o să se simtă ridicol în fața mea. M-am simțit și eu ridicol în fața ei, deoarece n-am vrut să-i tulbur liniștea interioară. Acum e o tăcere imensă între noi și nu mai știu dacă o să-mi doresc să-i divulg ceea ce simt. Poate că era mult mai corect dacă începeam să-i spun despre felul în care o vreau și nu despre faptul că o vreau. Aș fi vrut să fie regina brațelor mele. Regină? E prea puțin să-i atribui rolul de regină. Oare adevărata fericire să fie într-un rang regal? Nu, nu în postura unei regine o vreau. Să fie ea mierea sufletului meu? După două linguri de miere s-ar putea să mă mănânce „fericirea”. O vreau în mine, în cel mai animalic mod. O vreau cu dragoste și cu profunzime. O vreau cu aripile dezlegate și cu gura ei însetată de gura mea. O vreau cu lacrimi pe obraji și cu zâmbetul pe ...

Mi-e atât de plăcut să spun fetelor: „hai să facem sex!”. Și, nu o spun oricărei fete, precum nu o spun pentru că aș vrea din adins să am relații sexuale cu dânsa, ci mai degrabă pentru că ea a făcut primul pas spre a ne cunoaște. O voi înstrăina de mine printr-o astfel de afirmație și urmează a vedea dacă am chef s-o cuceresc. De obicei îmi bag piciorul în principiile ei și respir adânc spre a-mi recrea ambițiile. E interesant, totuși, de ce o fată își exprimă indiferența atunci când băiatul îi propune sex, chiar dacă ea a făcut primul pas spre a-l cunoaște pe băiat. Să fie acea fată în căutare de spiritualitate? Să fie ea în căutare de „un tată bun”? Să fie sexul pentru fete un ritual al tăcerii, care în mod normal nu se propune, ci se obține în dependență de felul în care o înnebunești cu forța lăuntrică și cu atingeri? Unde-i logica unor astfel de complicații? Femeia e atrasă de mister! De fapt, mă umflă râsul faza cu misterul… mai degrabă aș găsi răspunsul în ceea ce e firesc o...

Omul în mod natural e o ființă urâtă. Omule, ești urât! Și, nu te mai crede virtuos de la mama nu știu cui. Ei, ce zici acum? Te simți în pielea unui crocodil? Crocodilii au ochi frumoși, așa că ești departe de frumusețea lor naturală. Calmează-te, omule! Caută-ți de treburi și nu insista să-ți spun că ești frumos. De unde frumusețe? Nu-i de unde și resemnează-te! Ei, bine. Există ceva anume ce ne face frumoși. Frumusețea omului apare atunci când în inima lui există iubire. Astfel se întâmplă să se nască copii frumoși, fiindcă au mame și tați care le dăruiesc iubire chiar și înainte de naștere. Desigur că societatea are legile ei și o mare parte din copii își pierd frumusețea, nu pentru că nu sunt iubiți de părinții lor, ci pentru că ar fi invidiați de părinții altora. Invidia asta distruge frumosul din oameni, iar acest frumos se ascunde în încrederea de sine. Ai pierdut încrederea, ai pierdut totul. Și minunea e în faptul că merge un urât pe stradă. Se oprește și o analizează pe o...

În lumea asta e atâta fals și mizerie, încât ar trebui să fim măturați de război. Războiul din noi, din fiecare. Avem părinți și poate că ne doare să știm ce ne așteaptă. Nu-i bine, fraților! Vedeți cum goliciunea ne roade sufletul și admirația a devenit consum și vomă. Prostia te bagă în seamă și mintea te face fantomă. Unde-s adevăratele valori, să fie pasărea pasăre și furnica furnică. Nu zic că e rău a fi pasăre sau furnică. Zic că e banal să facem haos din ceea ce e sfânt și frumos. Să-ți iubești tăcerea și cuvântul. Să fii prieten cu soarele și cu vântul. Să arăți curajul când înfrunți ninsoarea și să plângi în taină, să te cheme marea. Simte pasul de pe litoral și ascultă înțelepciunea valurilor. Sunetul lor e sincer și se îndreaptă spre inima ta. Admirând orizontul în decurs de câteva zile vei observa splendoarea răsăritului și al apusului. Așa e și viața omului, mereu plină de frumusețe, dacă are parte de lumină.

Vreau să mi-o sugi, la modul serios, fără a da din gene. Te fut în cur și te sărut pe frunte. Să rezemi clipa dulce când se umple vaginul tău cu spermă și blesteme. Mă lingi din unghia de la picior până pe spate. Înghiți un fir de păr și îmi zâmbești. Băga-mi-aș pula-n mintea ta de oaie. N-am vrut s-o faci, nu vreau să te-njosești. Ce vrei să-ți fac? Ești proastă, n-am ce-ți face. Nu vreau copii din pizda unei curve. Și cât aș vrea să-mbrățișez trecutul, să nu mai știu ce-nseamnă goliciune. Așa mi-e dat, să nu mai am ce spune și scriu prostii, tâmpenii și iluzii. Dar care-i rosul? Nu e niciun rost. E doar un joc cu mine, să îmi reglez metabolismul prin a fi deștept și prin a fi prost. Și poate că cei care vor citi asta se vor înstrăina de mine, și-o să am timp pentru a-l citi pe Dostoievski și pe Tolstoi. Oricum mi-e sufletul plin de zoi. E plinătatea mea și n-am ce face, și nu văd sensul a mă preface că aș fi un înger din ceruri trimis pe pământ. Sunt porc și am plăcerea a mă scălda...

E o lume murdară. Să vezi frumosul în murdărie. Să legi libertatea de sloganul singurătății și să te împiedici de umbra timpului pierdut. Tumoare și nectar pe rănile provocate de așteptări inutile. Haos și repaus într-o coajă de nucă găurită de o veveriță. Miezul e esența, dar e mâncat de demult. Ai vrea să guști și te furnică goliciunea. Dornici de plinătate și lipsiți de profunzime. Superficiali până în măduva oaselor. Pentru asta trăim? Să iei apă în gură și să-ți justifici tăcerea printr-un dat din umeri. Cu cine să lupți și în a cui viață să-ți verși amarul? Răbdare! Dumnezeu le știe pe toate, dar e prea departe să ne dea o mână de ajutor. El e acolo unde există unitate. Să trecem pe alături și să ne ștergem picioarele de visele altora. Suntem prea mulți. Cine să declanșeze un război? Cine să lupte? Unde-s bravii eroi de cândva? Unde-s frumoasele femei dornice de dragoste și putere? Ne futem cu umbrele noastre și mimăm că am simți persoana de alături. Ai dreptate. E dreptul tă...

Bărbaților, oferiți libertate femeilor! Ce folos că vei fi primul în intimitatea ei? Chiar crezi că asta îți schimbă statutul? Chiar ești atât de credul în faptul că vei fi unicul? Să-i legi aripile de dragul dorinței de a te simți împlinit? Îți sapi groapa, bărbatule! Căci ea știe ce vrea și e o prostie să crezi că femeia e oarbă în dragoste. Simțul ei e mai presus decât prejudecățile tale. Te va înșela în gânduri, apoi în realitate. O să te doară să vezi cum frumosul de cândva e mai mult iluzie decât realitate. Îți plac iluziile? Ești adeptul lumii imaginare? Nu zic să nu-ți iubești femeia. Zic s-o lași în lumea ei, să nu-i forțezi viitorul. Ea știe prea bine pe unde să calce și din ce buze să guste. Faptul că-i interzici s-o facă va fi o tentație să repete ceea ce numești tu greșeală. Întoarce-i spatele precum o face și ea. Logodește-te cu propria-ți singurătate, dar nu te lăsa păcălit de aparențe. Decât să cerșești ceva ce nu poate să-ți aparțină, mai bine dăruiește ceea ce va f...

În viața asta să te bazezi poți doar pe tine. Să nu te amăgești că cineva îți este cu ceva dator. E a ta alegere să fii parazit sau creator. Dă-l naibii de standard de viață al ipocriților care trăiesc pe spinarea cuiva. Sunt ipocrit, mă doare să recunosc și e timpul să scrimb situația. Ah, da. E situație și nu e proclamație. Băga-mi-aș creierașul în intersecție de idei. Cu ce să mă ocup? Să stau și să mă-ntreb sau să încerc ceva? O scuză am, să fac nimic, dar când văd mucegai pe pâine mă ia-n călduri ziua de mâine chiar de e frig, al naibii frig. Mă ghemuiesc într-un covrig și caut o soluție, să stau pe net și să conștientizez faptul că sunt un ratat. Pe naiba! Mă iau în mâini și caut o sinteză în interior. E de ales între a mai trăi în foamea mea din dormitor sau a mă scula și a-mi prăji iluzii, căci n-am cartofi și uleiul nu mi-e de folos. E greu să am un suflet unsuros. Să fie asta realitatea de zi cu zi? Poate paznic de noapte să lucrez și un ban în buzunar va fi. Să citesc Ilia...

Acel moment când nu ai cuvinte în tine, dar vrei să fii auzit. Să ieși afară și să le intimidezi cu privirea. Să te resemnezi cu durerea din tine. Să suporți singurătatea sau să scrii vreo poezie. Le încerci pe toate și îți dai seama că nu-ți iese nimic. Nici măcar filmele sau vreo carte bună nu mai trezesc la viață bătăile inimii. Te conservezi în dorința de a evada de lume și de tot și savurezi plăcerea de a dormi sub plapuma timpului. Te ghemuiești în speranța că nu vei fi deranjat de nimeni și simți că te contopești cu binele absolut. De-ai fi știut că e atâta fericire în singurătate, zău că nu mai erai acel cineva care căuta din adins să se afirme. Ai călcat strâmb și te doare. Și parcă te bucuri că nu ai remușcări, dar ceva te roade în stomac. O fi foamea sau fluturii leșinați în mațe. E greu să găsești un răspuns concret, dar te bucură faptul că mai ai o zi de trăit. La ce bun să te chinui cu așteptări inutile? Oricum ești regele propriei nimicnicii. Dacă tot n-ai găsit sens în...

Așa e dat să fie. Să-l țină minte pe băiatul care mergea pe lângă dânsa prin școală și n-o privea, și îl dorea, dar, n-a fost să fie. Pe cel care-i furase primul sărut s-ar putea să-l țină minte sau s-ar putea să-l uite, căci săruturi pasionale au fost multe. Dar să îl țină minte pe cel căruia i s-a oferit întru totul e ceva normal și de așteptat. Ei, bine! Excepție o fi la cea care îl are pe al cincizecilea și din greșeală pe primul a uitat să-l scrie în lista cu pricina, căci poate a durut și o frământă vina. Dar voi, băieților, să nu cădeți în plasă, crezând că dacă primul ești vei fi și-un ultim dor la casă. Femeia a învățat să fie prima și ultima, dar nu în viața unui singur bărbat. E măiestria ei să te facă să crezi că nu ești cerb. Și, nu e o problemă că ești un cerb sentimental. Problema e că această gingașă femeie te va purta prin toți tufarii și va fi vai și amar de coarnele tale. Așa că un mic sfat, nu pentru voi, ci pentru mine, căci sunt și eu bărbat și mă mai pierd une...