Din inima unui bărbat

Ei, bine! O să încep cu faptul că la vârsta de patru ani rămăsesem singur într-o clasa. Eram într-atât de tăcut încât puteau trece zece oameni pe lângă mine și niciunul din ei să nu mă observe. Mama fiind profesoară, plecase în clasa de alături și mă lăsase în întunericul încăperii. Mi-a zis că revine în două minute. Număram secundele până la cifra șapte, fiindcă eram limitat a-mi continua numărătoarea până la numărul șaizeci. Între timp, intrase Moș Crăciun. M-am ghemuit sub bancă și încercam cumva să-mi controlez respirația. Așteptam să scoată vreo jucărie  din sac și să mă surprindă cu un zâmbet cald, dăruindu-mi-o. Doar că tot ce-am văzut a fost burta lui plină de păr, în timp ce își schimba vestimentația. Din clipa aceea înțelesesem că Moș Crăciun e ceva fictiv, inventat cu scopul de a umple cu bucurie inimile oamenilor. Peste ani mi-am dat seama că și Dumnezeu are același rol în societate.  Totuși, dacă Dumnezeu ar fi eficient prin natura Lui fictivă, de ce nu îmi c...

Încă un pariu cu mine însumi. Mi-am zis să nu mai judec pe nimeni, altminteri va trebui să iau șampon în gură înainte de a intra în transportul public. Minunat! Tocmai am judecat pe cineva în gândurile mele. Iau o gură de șampon și pornesc spre troleibuz. Am bolfele pline și e o senzație de clizmă pe care o simt până în nodul gâtului. Mă privește o doamnă și nu prea înțelege de ce mă maimuțăresc în fața ei. Mai am de mers vreo cinci stații. Încerc să-i fac ochi dulci, dar se pare că glumele mele sunt de prost gust. Dau din umeri și am impresia că pentru prima oară mi s-a primit să dau și din urechi. E atâta fericire în mine încât prind curaj să rezist încă trei stații. E o filozofie grozavă în gândurile mele. Am ajuns la stadia de iluminare. Mă întreb dacă n-o fi făcând și masonii asemenea exerciții de autoeducare. Scuip șamponul cu tot cu veninul din suflet. Respir adânc și-mi frec bolfele, să-mi calmez durerea. E o senzație de înălțare spre cer, dar tot cu gust de șampon în gură. ...

Fiecare etapă a vieții e marcantă prin ceva anume. O să încep cu faptul că în perioada pubertății apăruse unele stranietăți în felul meu de a fi. Căutam cu disperare o sticlă de șampanie. Văzând că dimensiunea gaurei e prea mică mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat pe un prieten dacă e posibil în alt mod. El mi-a spus că unii o fac cu ajutorul palmei, dar tot nu înțelegeam cum e posibil, fiindcă palma e dreaptă. Abia peste noapte mi-a trecut prin minte ideea că palma are prioritatea de a se strânge. Altă etapă a vieții m-a marcat prin faptul că futeam tot ce se mișcă. Din fericire n-a fost o perioadă atât de lungă, fiindcă slăbeam pe zi ce trece, din motiv că așteptam cu disperare să aflu dacă le-a venit ciclul…  M-am cumințit în ziua în care începusem să pun accent pe dragoste. Eram inspirat de câmpul energetic dintre noi și căutam în mod permanent să păstrez senzația de euforie. Acum sunt departe de a trăi acea stare de îndrăgosteală, dar am rămas cu tiparul perf...

E timpul să sparg gheața. O să-i doară pe unii, dar va fi o durere benefică. Voi începe de la faptul că mă doare să tac. La fel de tare mă doare și atunci când vorbesc. Când tac mă doare regretul că nu comunic ceea ce simt. Când vorbesc mă doare regretul că spun ceea ce n-ar trebui să spun. Spre exemplu, văzusem o fată drăguță și i-am spus că mă excită prezența ei. Ce credeți că s-a întâmplat? Era cât pe ce să-mi dea o palmă, din motiv că îmi permit prea multe. Trecuse jumătate de oră de la acel incident și stăteam îngândurat, de parcă ai fi crezut că sunt mai disperat decât un bătrânel care n-are cu ce plăti factura la energia electrică. În fine, era lângă mine tot acea fată și văzându-mă îngândurat ar fi dorit să-mi dea un pupic, doar  pentru a mă vedea vesel ca mai înainte, să-i spun încă o dată că mă excită prezența ei. Apare întrebarea. Să fiu într-atât de tâmpit încât s-o tâmpesc și pe dânsa? Nu știu. Știu doar că îmi place să spun lucrurilor pe nume și nu văd sensul să as...

Sunt furios. Nu știu dacă ești fată sau băiat. Idee n-am ce vârstă ai și din ce soi de spermatozoizi te tragi. Știu doar că ai îndrăznit să vâri mâna în buzunarul meu. Ți-ai permis să-mi furi ultimii bani. N-am cu ce plăti facturile și mi-e silă de modul tău de viață. Am o surpriză pentru tine. Am o surpriză pentru toți cei care vor îndrăzni să mai fure ceva. O să procedez precum a procedat Vlad Țepeș. Mai bine să-mi petrec viața după gratii, decât să accept o societate în care există obiceiul de a fura. Cine naiba a ejaculat peste creierii voștri? Se fură în înalta societate și printre cei săraci tot se fură. Să fiți într-atât de impotenți încât să nu vă ducă capul a trăi cinstit? Retardaților! Rugați-vă să nu vă prind în flagrant delict, altminteri o să învăț a face ciorbă din degetele voastre. Compătimiri celor care au fost furați. Coaie în gât celor care continuă să fure!

Capitolul I Privesc. Știu că ar trebui s-o ating. Să-i simt grăsimea, spuma, apa caldă și sunetul atingerii. Se usucă și vrea spălată. O voi spăla mai în seară. Trebuie să plec. N-am chef de farfurii. Vreau altceva. Mă așteaptă în parc. Sărmanii pantofi. De doi ani îi port. S-au cam uzat, dar dacă-i șterg cu o cârpă umedă s-ar putea să lucească. Până ajung va fi seara și în întuneric o să pară că-s noi. Un curent nebun de aer în toată odaia. E tocmai ceea ce trebuie. Va alunga parfumul străin de aseară. Oh, da. Patul ar trebui să-l aștern. Așa e mai bine. O să par băiat educat. Pe naiba! Era cât pe ce să ies afară fără a-mi ușura vizica urinară. Parcă-i altă lume. Acum pot merge liniștit. Ca să vezi. Cobor scările și sunt salutat. E vecinul de la etajul trei. Tâmpitul de vecin care a zis să-mi bată botul. Are noroc că-s pacifist, altminteri îl salutam cu câțiva pumni în nas. Îmi arunc privirea inteligentă spre ieșire și părăsesc blocul. O bătrânică își netezește pisica. Beh, ce ...