Pe cine să critic?

E timpul să sparg gheața. O să-i doară pe unii, dar va fi o durere benefică. Voi începe de la faptul că mă doare să tac. La fel de tare mă doare și atunci când vorbesc. Când tac mă doare regretul că nu comunic ceea ce simt. Când vorbesc mă doare regretul că spun ceea ce n-ar trebui să spun.

Spre exemplu, văzusem o fată drăguță și i-am spus că mă excită prezența ei. Ce credeți că s-a întâmplat? Era cât pe ce să-mi dea o palmă, din motiv că îmi permit prea multe. Trecuse jumătate de oră de la acel incident și stăteam îngândurat, de parcă ai fi crezut că sunt mai disperat decât un bătrânel care n-are cu ce plăti factura la energia electrică. În fine, era lângă mine tot acea fată și văzându-mă îngândurat ar fi dorit să-mi dea un pupic, doar  pentru a mă vedea vesel ca mai înainte, să-i spun încă o dată că mă excită prezența ei. Apare întrebarea. Să fiu într-atât de tâmpit încât s-o tâmpesc și pe dânsa? Nu știu. Știu doar că îmi place să spun lucrurilor pe nume și nu văd sensul să ascund ceva.

Din acest motiv am considerat că doritorii de a primi o critică constructivă din partea mea ar putea să mă contacteze în orice zi și la orice oră. Criticile le voi publica pe blog. Aș putea să fac critici și asupra anumitor idei, concepții, viziuni etc. Aștept reacții din partea cititorilor.