Femeile sunt ca merele

Se tot discută despre femei, precum că ar fi ca merele.

Femeile cele mai gustoase sunt ca merele din vârful copacului. Celelalte femei nu sunt bune, din motiv că ar fi accesibile, precum  sunt accesibile merele căzute.

Se mai spune că bărbatul se teme să urce în vârful copacului. Tâmpenii! Bărbatul se urcă de câteva ori până prinde la minte: „E frumos, dar e acru”!

Va admira mărul, dar să se urce?! La ce bun? Să-l rupă? Să-l guste şi să-l arunce? Să mai aibă mustrări de conştiinţă şi în acest sens? Să-şi trăiască viaţa în vârful copacului? Sună poetic, nu? Doamnelor, asta-i treabă de babuini!

M-a făcut să mă gândesc la acest subiect vorba bunelului meu: „Să iei mărul de jos. S-a copt la soare. E mai dulce”.

Aşa că pentru mine toate femeile-s bune.

Din merele stricate o să iasă nişte ţuică, că te-or pomeni o viaţă vecinii.

Merele proaspăt căzute le-i mânca de-o mai mare dragoste. Şi suc bun o să iasă!

Merele din vârful copacului pot fi culese cu acurateţe pentru a fi depozitate în beci. La un pahar de vin, pe timp de iarnă, n-a merge? Până atunci la sigur se coace. Numai că o fi mărul dulce, dar  tot cu acreala vinului o să se combine.

Aşa că o femeie inteligentă nu se va lega de etichete şi va preţui palmele bărbatului în care are de gând să cadă.