N-am vrut să te consum, alcoolule!


Ne-am întâlnit pe neprins de veste. Erai în pahar și-mi făceai din ochi. Am zis nu! Dar, te-am înghițit dintr-un gât. Tremuri în mine. Îmi aduci aminte de nimic și nimicul acesta îmi provoacă indiferență.

Încă n-am înțeles de ce te-am băut. Ah, da! Am luat 10 la ultimul examen. Ce motiv spurcat de a bea. Cafeaua nu mă trezește și sunt atât de sincer. Mă întreb dacă are vreun rost sinceritatea mea, fiindcă toate cuvintele din cap se reduc la tăcere. Să povestesc despre iubirile vieții mele? N-am chef!

Aș mai dormi. Îmi place răcoarea dimineții. Oh, tâmpitul de mine! Încerc să pătrund în memorie, să-mi aduc aminte ce-am mai făcut aseară. Tot ce am în cap e un puzzle.

Am atins-o. Da, am atins-o și ea mi-a zâmbit. Era cu iubitul ei, dar nu-l luasem în seamă. Am îmbrățișat-o. Mi-au dat lacrimile și nu vroiam s-o las din brațele mele. Îi simțeam parfumul și buzele ei căutau să-mi cutremure respirația. Am lipit-o de copac și-mi purtam degetele în părul ei. Așteptam să mă pocnească ori ea, ori iubitul ei, dar, nu! El stătea într-o parte, de parcă ar fi privit o scenă de dragoste dintr-o telenovelă spaniolă. Eu continuam a o atinge, de parcă aș fi jonglat bile de foc pe vârful unui munte de gheață.

Trăiesc senzația de aseară și mă întreb dacă întâmplarea cu fata era vis sau realitate. Îți mulțumesc, alcoolule! Ești Cupidonul iubirilor imaginare.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Merită să-ți înșeli iubitul?

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

De ce bărbatul își dorește o fată cuminte?