Pentru cei care nu cred în dragoste...
De ce scriu despre dragoste? Sunt disperat. Mi-e silă să trăiesc într-o societate în care-s consumat energetic. Mi-e silă să casc. Inocența mea nu-i pentru o astfel de lume.
Atâția oameni flămânzi, asemeni măgarului care stă între două căpiți de fân și moare de foame, căci nu se hotărăște din care căpiță să mănânce.
Mă piș pe voi și pe mine. Suntem lași! Dar, mai găsesc motiv să trăiesc. Să-i admir pe cei de la care voi învăța să iubesc. E frumos!
Nu există dragoste? Ce vrei să spui? Suntem făcuți la beție? În sălbăticie? Din plăcerea de a ejacula și din chinul de a nu putea ține sperma în coaie? Din astfel de neam ne tragem? Să nu știi ce-nseamnă mângâiere și sărut? Să nu simți plăcerea îmbrățișării? Să te droghezi cu tâmpeniile altora și să spui că viața e de căcat? Te simți plin de viață, ia zi-mi (vorba Paraziților)?
În morții mă-sii! Blestem pe voi, cei care nu puteți iubi. Blestem pe mine! Sunt ca voi!
O ai alături? Simți că nu iubești? Pleacă!
Și, nu-mi reproșați că scriu fără metafore. Nu sunteți demni! Nu le înțelegeți! E prea siropos pentru veninul din voi. E prea dulce și vă mănâncă în fund. Tratați-vă, oameni buni! Dragostea e pentru cei care se spală pe mâini.
Nu-ti reprosez ca scrii fara metafore. Ba chiar cred ca inca ai fost bland prin cuvintele tale. Ca sa formulez asa cum spui tu, eu "m-am spalat des pe maini" si am parte de dragoste. Si-mi dau seama ca sunt multi oameni care probabil gandesc ca dragostea nu-i pentru oricine. Pacat de oamenii aia, pacat de vietile lipsite de cromatica pe care le duc
RăspundețiȘtergere