În grabă...

O zăresc. Strecor degetele mele într-ale ei și în grabă o duc la gazdă. Nu-mi doresc să ne vadă stăpâna. Suntem în cameră. Încui ușa. Conectez muzica la laptop și începem a ne îmbrățișa. Simt că sunt drog pentru dânsa. Orice atingere o năucește. Tresare, de parcă ar fi un fluture care încearcă să zboare într-o cutie de chibrituri.

Îmi alunecă mâna pe sub bluzița ei. O ating de parcă aș cânta o idilă la pian. Mișcări de du-te-vino mă fac s-o doresc și mai mult. Mâna mea caută și mai multă plăcere. Coboară. Mă oprește. Mă opresc.

Stau întins în pat, de parcă aș fi un pescar care n-a prins nimic toată ziua. Ea, la margine de pat - îngândurată!

Așteptă s-o curtez. Îmi iau geaca.  Înțelege că trebuie să plecăm.

Mergem pe drum și simt că sunt cel mai mare mutac de pe fața pământului. Îmi aduc aminte de tata. Apoi și de mama. Mirosul ei e asemeni rujului mamei mele, un ruj vechi, din care scobeam rămășițe și-mi vopseam fața. Îmi imaginam că sunt fetiță (mă jucam în fața oglinzii când aveam vreo 5 ani). Și sora mea se jucase cândva (ea e mai mare decât mine). Deprinsesem acest obicei la grădiniță, în timp ce ne vopseau mamele la serbarea Anului Nou.

Număr pașii alături de dânsa și sunt constrâns de frica de a da peste vreo fostă iubită.

Găsesc motiv să plec. Îi spun că mi-e foame. 

Fericirea o simt că-i ascunsă în parfumul petalelor de trandafir amestecat cu singurătate. Respir adânc și îmi promit să nu mai trag la pat fete pe care nu le văd în rolul de mame a copiilor mei.