În ce mod ne putem depăși frica?

Omul e viu când se teme, dar trăiește cu adevărat numai după ce își depășește frica. Eu am început să trăiesc cu adevărat în ziua în care mi-am dat seama că am reacție. S-a întâmplat totul la vârsta de nouă ani. Eram în vârful unui copac de cireș și m-am ferit de-o albină. Rezultatul a fost să mă trezesc cu o creangă între picioare, dar nu înainte de a trece prin vreo trei metri de alte crengi.

Deci, vreau să ajung la concluzia că nu există reacție fără frică. Dar pentru a fi o reacție productivă e nevoie întâi de toate a avea un control asupra temerilor.

Cel mai bun exercițiu de dezvoltare a controlului asupra fricii este să încerci a face lucruri care te înspăimântă. Se întâmplă să-ți depășești frica în mod conștient, dar sunt și momente când unica soluție este a acționa în mod inconștient. În mod conștient e atunci când nu poți înota și de sine stătător te arunci la adânc pentru a ieși la mal. În mod inconștient e atunci când vine un tâmpit de prieten și te aruncă în apă fără a-ți cere permisiunea.

Avantajul de a depăși frica în mod conștient este în faptul că nu vei avea traume psihologice. Dezavantajul o fi în faptul că ai putea să te gândești o viață până vei prinde curaj să faci primul pas.

Avantajul de a depăși frica în mod inconștient o fi în faptul că primul pas în depășirea fricii nu ține de voința ta. Dezavantajul o fi în faptul că ai putea rămâne cu o traumă psihologică, în cazul în care nu faci față situației.

Eu spre exemplu mi-am depășit frica de păianjeni în mod inconștient. Eram într-un veceu precum sunt cele de la țară. În clipa în care mi-era mai mare dragul să mă ușurez coborâse un păianjen pe fața mea. N-am îndrăznit să ies cu fundul gol afară, fiindcă vecina prășea în grădintă. În consecință am suportat atingerea păianjenului, dar nu înainte de a uda pereții veceului, făcând duș în propria-mi urină.