Vindea dragoste




Avea în mâna stângă o căldărușă plină cu buchețele de flori. În mâna dreaptă își clătina sufletul, sprijinit de mânerul cârjei. Se mișca cu spatele într-atât de aplecat încât aș fi crezut că vrea să sărute pământul. M-a privit cu o tristețe de copil. A vrut să-i cumpăr un buchețel, dar n-aveam niciun leu în buzunar. Și-apoi, cui să dăruiesc buchețelul? M-am adâncit într-atât de mult în propria-mi singurătate încât abia de-mi aud respirația. Ar trebui să încerc ceva nou, să gust din frica de necunoscut. Dar, oare, acest necunoscut n-o fi asemeni ciupercii frumoase și otrăvitoare?! Nu mai contează. Important e să am antidotul la îndemână. Ce-ar fi dacă aș găsi antidotul în dragoste?! Să iubesc într-atât de mult încât și durerea de dinți să-mi provoace plăcere. Dar cum să iubesc, când mi-e atât de străin acest sentiment. Am înțeles. Trăiesc în țara în care florile costă mai scump decât dragostea.

Comentarii

  1. E ceva spus din suflet si din inima...Bravo aceste rinduri sunt intratit de emotionale,ca prin cuvinte nu se exprima emotiile simtite...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Merită să-ți înșeli iubitul?

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

De ce bărbatul își dorește o fată cuminte?