De ce fug de relațiile serioase?



Am un singur motiv: urăsc să mă justific. Și, vă spun de ce. Deoarece sunt bărbat și nu fac ceva anume pentru socoteala femeii. Ah, da. Nu-s înțeles și e normal să fiu sâcâit cu dramaturgii feminine. Parcă o văd cum începe să tremure și nu-și mai găsește graiul. După asta încearcă s-o liniștești, să-i explici toată filozofia lumii până o faci să înțeleagă miezul discuției și să perceapă cât de cât realitatea propriilor acțiuni. Pentru ce? Doar pentru a se lipi de pieptul meu cu fruntea ei firavă? E plăcut, desigur, dar vă spun cu certitudine că moare bărbatul din mine din momentul în care încep să mă justific. Nu-mi mai pasă dacă sunt corect în propriile acțiuni și nici de relația serioasă nu-mi mai pasă. N-a fost să fie și-i tot! Și, nu-mi rămâne decât să-mi pun căștile pe cap în loc de antidot.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

Imagine
Probabil că femeia a obosit să joace rolul secundar, vrea într-un fel anume să arunce vreascuri pe foc și să-l reaprindă pe bărbat cu o replică de genul. Dar de ce să-l reaprindă? Să aibă femeia energie din masculinitatea bărbatului? I-o soarbe din priviri? Ea, ființă secundară, dar cu o autoritate moștenită de la mama natură, prin inteligență să se afirme, dar și mai mult prin feminitate. Păi, tu ești bărbatul! Dacă vrei să mă vezi frumoasă, lasă-mă să nu fac nimic sau cel puțin să fac treburi de femei, altminteri frumusețea mea capătă riduri, așa că tu ești bărbatul. Eu, fire gentilă, de o mărinimie aparte, care sunt nevoită să joc rolul atât de femeie, cât și de bărbat, ți-aș spune-o în față de nenumărate ori că tu ești bărbatul. Totuși, de ce femeile folosesc această replică? Cu ce bărbatul e mai bărbat decât femeia? Oare nu avem și noi, bărbații, sensibilitățile noastre? Chiar nu vrem să ne simțim egali întru desăvârșirea asta a naturii? Eu bărbat și tu femeie, dar prin ce? Bărb...
Citiți mai multe

De ce multe femei sunt singure?

Imagine
Fiecare femeie singură are motivul ei să fie singură. Dar din ceea ce observ eu, nu prea există femei singure, ele nu-s implicate în anumite relații, poate de lungă durată, dar nu-s neapărat singure. E un mit să credem în singurătatea femeii. Și, eu știu de ce. Femeia alege. Instinctiv, supusă, cu aparențe de a da lovitura, de a se apăra ca o cloșcă, dar până la urmă vrea să fie călcată de un cocoș frumos. Își valorifică interiorul când primește atenție din partea unui bărbat de valoare. Vrea să trăiască prin ceea ce alege, nu prin ceea ce i se oferă. Dar există și fatalismul, drama, când multe femei trăiesc cu ceea ce li se oferă și poate că sunt mult mai singure decât femeia singură. Singurătatea nu presupune doar lipsă de prezență, dar și lipsă de afecțiune.
Citiți mai multe

Gândindu-mă la iubita mea

Imagine
M-am îndrăgostit și nu mai am chef de nimic. E o plăcere apăsătoare între abdomen și piept. Nici nu-mi doresc să spun prea multe lucruri despre această stare. Vreau s-o văd. De ce tocmai eu? De ce m-a lovit dragostea într-un moment atât de neașteptat, dimineața... stând în pat și dorind să fie lângă mine. Nu pot nimic să fac. Abia de mai pot scrie fără a mă gândi la ceva anume. Vreau s-o simt precum simt și respirația de acum. Să vibreze prezența ei în felul în care vibrează dorința de-a o vedea. Era cât pe ce să-i scriu numele, dar nu-i cu putință s-o fac. Dragostea noastră poate exista doar cu condiția că ea va rămâne sub anonimat. Și nu-i vorba de faptul că ar fi o dragoste condiționată, căci ne iubim necondiționat. Doar că nu vreau să merg dincolo de unica condiție a iubirii noastre, să nu-i divulg identitatea. E fantastică. Nici măcar nu trebuie să închid ochii pentru a mă bucura de prezența ei din gândurile mele. Iar era să-i scriu numele... Mă gândesc acum la numele ei și p...
Citiți mai multe