Mă mai iubești?

S-a întâmplat vreodată s-o întrebi pe persoana iubită dacă te mai iubește? Ei, bine! Am întrebat și eu. M-am simțit într-atât de prost, încât mi-am dat seama că relația merită a se sfârși. Cum adică s-o întreb dacă mă iubește? Oare prin întrebarea mea nu dau de înțeles că am pierdut frumosul față de persoana iubită? Și, ce fel de iubire o fi, dacă nu mai percep sentimentele în puritatea lor de cândva? Asta nu-i dragoste, fraților! E de la sine înțeles că ai dăruit mai mult decât a putut să ofere. Acum gândește-te bine și pune pe cântar voința de a mai dărui și vezi cum o fi în raport cu gândul că până aici a fost să fie. Normal că există și altă ieșire din situație. O fi bine să restabilești ehilibrul interior și să dăruiești în măsura în care primești. Dar o fi aici și măiestria de a nu da impresia că ai devenit întru totul indiferent. Altminteri, ai dat de naiba dacă se supără. Te vei umili în cel mai oribil mod și iar vei căuta întrebări în iubire. Și-apoi, cu ce-s mai vinovate întrebările cuiva decât supărarea celuilalt? Știi, se pare că unora nu le este dat să se bucure de iubirea reciprocă. La ei încă n-a evoluat mintea pentru a înțelege că după o zi ploioasă vor fi și zile cu soare. Mă contrazic, pe bune! Așa se întâmplă cu cei care caută în coji de nuci alune.