Învață să pleci frumos

Sunt ticălos. Mi-e scârbă de privirea mea demonică. Și, felul ei de-a fi în mine mai pulsează. N-am prețuit tăcerea dintre noi, acea tăcere care spune tot. Ca prostul începusem să vorbesc, crezând că n-am să mă îndrăgostesc. Vezi bine că acum ea e departe și în tăcere lacrimile-mi cad. Banal e faptul că n-am antidot să lupt cu suferința care mi-e pe plac. Nu, încă n-am ajuns să mă complac în trista întâmplare de aseară. Și, nu-i atât de tristă. Și, nu-i o întâmplare. Ne-am regăsit atare, să-și lase fruntea dulce pe pieptul meu înfumurat de viață. Voiam s-o simt cum tremură, dar uite că e prea devreme. O fată vrea să simtă că e iubită nu doar cu cele mai frumoase metafore ale spațiului, dar și în timp. Să ai răbdare să-i numeri trăirile și să i le amplifici cu așteptări și cu grație. Mi-e plină inima de admirație, dar nu pot să aștept. Așa că, bărbatule, dacă nu ești pregătit să intri cu pași mici în viața unei femei, învață să pleci frumos! Ți-o zic eu, că e mai bine să rămâi visul ei, decât să insiști într-acolo unde te vei simți de prisos.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Merită să-ți înșeli iubitul?

Cărui fapt se datorează replica femeii „tu ești bărbatul”?

De ce bărbatul își dorește o fată cuminte?